| = ..că de n-ar fi... | gena gurau [16.Jun.09 14:41] |
| indubitabil. :) ceva îmi spune că ăsta este doar începutul.. | |
| = punct de vedere | Elia David [16.Jun.09 21:54] |
| o poveste in care nu exista "niciodata", in care totul este posibil, pentru ca exista un "precedent", dincolo de imaginatie... | |
| = Doar alb | George Pașa [16.Jun.09 22:19] |
| M-am scăldat puțin în albul dintre posibil și real. Poate că doar tăcerea ar fi fost calea cea mai bună de înțelegere. Sper că nu a fost maculat albul prin cele spuse de mine. | |
| = urme de nisip | Ioan-Mircea Popovici [17.Jun.09 01:11] |
| a fost odata un tarm alb. trasa la tarm, o barca albastra, cu linia de plutire alba, sub orizont alb. un pescarus alb, un inorog si-o gara alba in mijlocul unui desert cu nisip alb. si-n toata povestea asta, fiintele cele mai frumoase erau o catelusa alba pe care ponna o latra cu numele Linda, un poet-matematician, cu o matematica de-un alb stralucitor, pe care-l chema George Isac, foarte multi pictori care-si pregateau panzele cu alb... las rupta povestea, ca George si-a lasat ultima urma-n doruri pentru totdeauna, intr-un alb imaculat, sau cum ziceam undeva, alb de nu se poate Cuvant inainte (ultima urma) Doruri? Un fel de iubiri neimplinite. Rani deschise si nevindecate pe care Poetul le scrie precum o cantare cu albastru de Infinit. Aproape de Marea Poarta, o parte din el se aduna in pietre si alta in nesfarsit. De prieteni nu te desparti niciodata. Cuvantul inainte al celui de-al optulea volum de versuri ar fi, de fapt, cuvantul din ultima urma lasata de George Isac pe plaja vietii. Si parca Tympul i-a facut un templu cu clopote si frunze si cantare si-n jurul lui era ca o naluca dorinta cautarilor in zare. Polenizase clipa pe floarea de maslin. Un zburător și-o floare. Floarea lui George Isac este o matematica-n echilibru si complementaritate. In general, cararile poetice ale matematicianului sunt mai greu accesibile. Simbolurile inchid de multe ori parfumul metaforei. Dimpotriva, poezia lui George Isac este o poezie in care transpare viata, cu toate nuantele ei de bucurie si de tristete. Un neoromanstism in care izvorul principal este DORUL. Si acest dor se atinge de toate cele care nu mai sunt. Absenta aceasta lasa o rana care pentru poet devine un canal magic de comunicare cu Intregul, (Creatie si Creator la un loc). In conferinta „Matematica si poezia pentru vremurile ce vor veni”, de ziua solstitiului de vara a anului 2007, Poetul isi marturiseste crezul poetic: Cred că poezia anilor care vin trebuie să fie scurtă și accesibilă; sensibilă (o redescoperire a romantismului, neoromantismului) și cu mesaj profund privind sensul vieții umane. Poezia poate fi cea care sa faca echilibrul dintre științific-tehnic și spiritualitate. acolo unde visele erau cazute, pe dunga de real din Infinit tu stai sa vezi de stii sa faci sa cante o clipa prelungita-n nesfarsit ......................................................................... si-a mai fost o piramida in care urmele vantului sunt portativul gandului: http://www.telegrafonline.ro/1151442000/articol/3615/cel_mai_inalt_castel_de_nisip_se_muta_in_bulgaria.html | |
| = alb rotund | Maria Gheorghe [17.Jun.09 19:49] |
| Acest "punct" alb e "mare"... cât o Piramidă... ..................................................... Azi noapte am avut un vis, În care-un dor se rătăcea, Și a făcut să mă trezesc, Din ochi, o lacrimă curgea. ................................. .......... Au fost mereu tot împreună Poetul și cu lira lui, Dar într-o noapte a plecat Și și-a lăsat lira în cui. O fi fost el sătul de toate? Sau poate lira obosită? Poetul nu-i, și undeva Plânge o liră părăsită. Poate că printre stele sus, O altă liră și-a găsit Și trubadur din stea în stea, Spre veșnicie a pornit. (George Isac, 20 Aprilie 2007, Kingston, Ontario, Canada // din volumul de poezii "Noi si Întregul") | |
| = copil cu zmeu | Ioan-Mircea Popovici [28.Jun.09 04:29] |
| curand voi renunta la piramida prin conul pozitiv voi limpezi interiorul zilelor in care vasleam cu verbe fara-a fi si-a sti si cand se va vedea povestea alba ca pata de cafea pe pieptul meu va fi tarziu si eu voi fi departe cu gandul ratacit copil cu zmeu... | |
| = ceva ușor ca neaua | Elia David [28.Jun.09 21:31] |
| De e să duci cu tine, ceva ușor ca neaua Din tolba unui nor, în pura ta menire, Atunci să-mi iei din suflet, când se așează steaua În jilțul ei ceresc, scrisoarea de Iubire. Și să o duci departe, acolo unde vestea Ce-o tăinuiește plicul e-un dor necunoscut De-acei ce bănuiră și cântul și povestea Dar pân’ la Cer să urce – de-acuma – nu au vrut... E numai Poezie în cele ce sunt scrise Cu litere mărunte, în care am cuprins Un dor de alte vremuri, ce-atâtor le par stinse, Fiindcă, peste ele, Cuvântul a tot nins... Acum, când alb e totul, mai am doar o speranță, Să duci cu tine plicul acesta-n care eu Trăit-am viața-ntreagă... Și de apăs pe clanță E pentru-a te petrece, prin vremi, spre Dumnezeu... | |
| = naufragiu | Ioan-Mircea Popovici [28.Jun.09 23:05] |
| la început asa am crezut: din fiecare clipa tasneste vesnicia de faci din ea o lume atinsa de trecut si-n tarmuri de lumina izbeste val cu gandul si-n cantecul de ruga gasesti iar inceput batea in vis un clopot sub norii ca un munte si toaca e cheamare la rugamintea mea din grijile marunte mai lasa-n trandafirul pe care doar o raza-l mai stie dintr-o stea apoi s-a intamplat naufragiul din care am aflat ca-n fiecare clipa se nasc vesnicia si derizoriul doua gemene pe care doar viata le stie si le poate deosebi | |