| = Frumos, profund, bine scris! | Anda Andrieș [12.Jun.09 11:20] |
| Ca întotdeauna te citesc cu mare drag, e drept că nu las mereu semne că am trecut prin pagina ta, (da' și tu postezi din ce în ce mai rar). Despre textul aici de față pot spune doar că mi s-a părut prea scurt (ei, mă alint ca să te provoc să nu mă lași prea mult să aștept până la episodul următor) și mai ales să nu renunți niciodată să scrii, ai un ceva al tău care te face unică în peisajul prozei, reușești să captezi cititorul și să-i oferi surprize dintre cele mai plăcute. Imi plac îndeosebi reflecțiile profunde care însoțesc mesajul, unele dintre ele ar putea deveni "maxime și cugetări" demne de a fi adunate într-o culegere de sine stătătoare! | |
| = Maximele lui Florinel | Dan Norea [12.Jun.09 12:01] |
| Stilul e cel binecunoscut. Adică atrăgător, cursiv, care te face să aștepți continuarea. Pe de o parte, e convingător și are o tentă personală, care îți lasă o impresie pregnantă că autoarea chiar a trecut prin toate acele întâmplări. Pe de altă parte, cum bine a sesizat și Anda, are tendința de a generaliza din când în când, sub forma unor maxime de creație proprie. Dau un exemplu:"Mai bun sau mai rău, învățând sau nu din greșeli, se pare totuși că anumite erori se repetă consecvent pe aleea destinului. Cea mai grosolană dintre ele fiind aceea de a ne îndrăgosti, iar și iar, sperând cu stupizenie că de data aceasta va fi...altfel." Aici am o părere contrară și ar trebui să vină cineva cu o replică în text: "Mi se pare un dar de la Dumnezeu să te poți îndrăgosti "iar și iar". Rău ar fi fost ca după primul eșec, să suferi o viață întreagă." :) | |
| = Iluzii la pachet | Cristina Andrei [12.Jun.09 12:05] |
| Un text bun. De citit. Realist, viu, desprins din viață, neîncărcat cu subtilități psihologice complicate, alambicate. N-are nevoie. E o bucată de viață, de suflet dezgolit după ce a desfăcut pachetul cu iluzii. Sper că este totuși o parte INTEGRANTÃ a ciclului de texte pe care îl elaborezi. Vreau să spun că sper ca întregul ciclu să se îndrepte spre un mesaj de ansamblu, altfel textul acesta ar rămâne "agățat" așa, în neant. O discuție banală între două prietene, cu o morală în încheiere. Remarc firescul limbajului, calchiat după vorbirea curentă, în care limbajul vulgar se încadrează neforțat, neostentativ (să ai grijă ca și pe viitor să se întâmple asta, să nu cazi în trivial); alambicările psihologice profunde, elevate, realizate prin forțări extreme ale limbajului, ca și falsele pudibonderii sunt pur și simplu... false și deranjează uneori chiar bunul-simț :)), la fel cum excesul de obscenități din unele texte contemporane deranjează urechea și, firește, bunul-simț. Un echilibru între limbajul elevat sau, mă rog, foarte îngrijit, și cel foarte relaxat este destul de greu de realizat. O să-mi fac timp să citesc și celelalte Scrisori, presupun că mă așteaptă surprize plăcute și confirmarea așteptărilor exprimate mai sus. Revin neapărat, să-mi mai dau cu părerea :) La bună citire, | |
| = De la...pentru Florinel | Atropa Belladona [12.Jun.09 12:40] |
| Florinel, noroc de com-ul lui Norica, altfel ratam textul, ieri fiind prinsa in febra concursului agonic... L-am citit cu multa placere, e o fresca desprinsa din viata. As spune mai multe aici, sa explic de ce mi s-a parut deosebit textul, sub multe aspecte, dar sunt in criza de timp, cu admiratie, Nina :) | |
| = Un crâmpei de viață... | Emil Iliescu [12.Jun.09 13:42] |
| Un crâmpei de viață tratat cu știința epică ce te face să parcurgi un text ca acesta cu încetinitorul, pentru a-l putea savura din plin. Pentru că el descrie viața și întotdeauna cei care au avut ceva de spus prin scris au fost cei care au știut să ia viața de mână și să o plimbe pe sub ochii cititorului. Cât despre părerea d-lui Dan Norea, mă raliez ei(nu dintr-o fraternitate masculină, ci din rațiune pură). Și eu cred că nu e bine să te poți îndrăgosti "iar și iar". Și știi de ce? Fiindcă, ori de câte ori vei fi părăsit, vei suferi mai mult decât ultima dată. E mai bine să iubești o dată cu adevărat, chiar dacă după asta urmează inevitabilul regret. Suferința asta asumată te va ajuta să îți închizi bine ferestrele inimii și să nu le mai deschizi decât atunci, când simți că privighetoarea cântă în lanul bogat de grâu. Un text de substanță literară deosebită! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = despre iubire, iluzii și alte cele | Florentina-Loredana Dănilă [10.Dec.18 14:27] |
| Dragi comentatori, Vă mulțumesc pentru atenția acordată acestui text. Chiar nu mă așteptam la atâtea comentarii. Din seria „Scrisorilor” mi se pare unul dintre cele mai slabe. Anda, faptul că (încă) mă citești este o mare bucurie pentru mine. Iar remarcile tale referitoare la text și la unicitatea mea în peisajul prozei sunt de-a dreptul un motiv să mă îngâmfez. Noroc că am depășit demult faza îngâmfării. Cât despre „maxime și cugetări”, ce-ar fi să te ocupi tu de culegerea aia? Norică, îndrăgosteala e un dar, recunosc. Și unul dintre cele mai minunate daruri. Și totuși...mă abțin să comentez mai mult. Când o dai în bară, te întrebi dacă nu cumva darul e...un fel de cal troian Îți mulțumesc pentru observațiile pe care te-ai sfiit să mi le lași la text, cu sensibilitatea care te caracterizează, făcându-le aparte, prin e-mail. Dar te rog să nu te mai sfiești. Insist în aceeași greșeală gramaticală, deși mi s-a mai atras atenția, așa că trebuie să mi se spună cână când voi pricepe! Țeles? Voi corecta, desigur. Cristina, și eu nădăjduiesc să pară destul de închegate textele din această serie, astfel încât, după mai multe „revizuiri” să poată ieși ceea ce intenționez. Îți mulțumesc mult pentru aprecieri și observații, extrem de utile. Acum despre limbaj: personal, îmi repugnă limbajul vulgar, în general, dar mai ales în literatură. Dacă ai ști ce mult mi-a luat până să mă hotărăsc să folosesc aici vreo două fraze! Dar în proză mai merge, câtă vreme nu depășești o limită, cât există un echilibru, cum spui și tu. În poezie însă, în special în cea scrisă astăzi mi se pare că uneori se face prea mult abuz și chiar de amorul artei. Adică al ne-artei, dacă îmi e permis să mă exprim așa. De aceea, sunt autori pe care nici măcar nu-i citesc. Te aștept și la celelalte „Scrisori” și nu numai. Nina Carmen Atropina, mai întâi, că tot veni vorba de concursul agonic, felicitări pentru locul I. I-ai „luat” pe toți [a nu se interpreta (și să nu se supere colegii epigramiști de pe site, dar deh! Mândria noastră de cucoane...]. Apoi, mă bucură prezența ta la text și aprecierea acestuia. Nu ești singura în criză de timp. Și eu îți citesc toate textele, dar cât de des comentez? Emil Iliescu, onorantă prezența și aprecierile, din partea unui autor extrem de bun de proză. Citesc tot ce scrieți, comentez prea rar, dar învăț cât pot. Deși niciodată nu voi putea scrie atât de bine ca dumneavostră. Cât despre iubire... cine știe cum e mai bine? Eu una, nu mai emit judecăți de valoare. Prea des mi-am văzut judecățile făcute varză. Vă mulțiumesc tuturor, apreciez comentariile, simțirea și...îmi cer scuze dacă răspunsurile mele nu au fost pe măsura acestora. | |
| = observații corecte | Florentina-Loredana Dănilă [12.Jun.09 17:20] |
| Sebastian, în primul rând, mă bucur că am mai câștigat un cititor. Un cititor „câștigat” e la fel de îmbucurător ca un premiu literar. Observațiile tale la text sunt corecte și utile. Am nevoie de cât mai multe astfel de păreri, pentru a putea șlefui întregul, precum și preventiv, pentru textele viitoare. Voi scoate „rahați în ciorapi de mătase”, nu știu dacă și partea cu Moș Crăciun. Revin pe text după ce mai primesc păreri și îl mai las la „răcit”. În mod cert voi mai avea de corectat pe ici pe colo. Cât despre romanul „de genul”, te invit să aștepți să îl termin eu pe acesta. Glumesc, desigur. Iar acum vorbesc serios: dacă îmi lași o adresă de corespondență pe adresa de mail din profilul meu, îți pot trimite o carte (de fapt singura pe care am publicat-o până acum) de proză scurtă. Dacă ți-a plăcut acest text, mă aștept să îți placă și cartea. Chiar dacă acum sunt pasaje pe care le-aș rescrie. Și da, scrisorile se leagă unele de altele, chiar dacă pot fi citite și separat. Aștept opinii. Cu mulțumiri, | |
| = hm | Roxana Sonea [13.Jun.09 20:39] |
| Hei, Florinel, te citesc si eu mereu cu placere. Ca si acum. Felicitarie mele, pentru stil, constructie, perseverenta. Vei publica scrisorile intr-un volum? cred ca s-a strecurat un Mihnea in loc de George .. :) "Doar tolomacul de Mihnea se pricopsise c-o asistentă,". mai vin :) | |
| = Roxana, mă bucur | Florentina-Loredana Dănilă [13.Jun.09 21:07] |
| Tu ești una dintre prozatoarele mele preferate. Nu e doar un compliment întors. Și de la tine învăț. Cu mulțumiri. Așa sper, să public scrisorile într-un volum. Doar că mai e mult de scris (cel puțin încă pe atât) și poate și mai mult de șlefuit. Deocamdată sunt numai ochi și urechi la sugestii. Și, mai ales, sper să nu mă pierd pe drum. Acel Mihnea nu s-a strecurat în loc de George. Episoadele anterioare sunt lămuritoare: Rozica, fosta soție a lui Mihnea e asistentă (parcă în 8 apare); prin nr. 4 aflăm și de relația Mihnea-Nina, adică de unde se știau, etc. E drept că eu scriu la o distanță așa mare un text de altul, încât, și dacă le-ai citit, tot e greu să le ții minte. Aproape trebuie să le recitesc și eu ca să nu încurc lururile:) Văd că și tu ai revenit, după o perioadă cam lungă de pauză. Spor la scris! | |