| = Da | Cristina Andrei [12.Jun.09 16:13] |
| Da. Grajd, coteț, cocină, țarc. Instincte primare. Dezordine, înghesuială, harababură și la sfârșit o coadăăă... La muls, la mulsul banilor, după ce ai luptat din răsputeri pentru conținutul coșului, ai lăsat tribut sudoare, nervi, răbdare, peri smulși din cap, înjurături etc. etc. MERITÃ coșul acela toate astea? Din punctul meu de vedere, nu. De aceea nici nu frecventez super/hypermarketurile. Am fost la început, când s-au deschis, la vreo 2-3 (reclamă multă, blabla, nici nu am găsit NICIODATÃ ce mi-am propus să cumpăr - mă refer la anumite mărci preferate, am luat ce aveau ei disponibil, ca să nu plec cu mâna goală și banii necheltuiți). Tot la magazinul de cartier îmi fac cumpărăturile. Unde îl știu bine pe patronul-vânzător, îl cunosc de vreo 15 ani, el îmi știe gusturile, preferințele, pretențiile, mai schimbăm o vorbă, ne întrebăm de sănătate... Plătesc 2-3.000 în plus? (deși asta e o iluzie, cu "economiile" făcute la hypermarket, aiurea, ce economisești dai pe alte chestii inutile care îți fac cu ochiul la raft, pe transport etc.) Prin urmare, merită să dau un ban în plus la magazinul preferat. Sunt convinsă că am lucruri mult mai importante de făcut decât să mă înghesui prin "grajduri" de dragul... nu știu de al cui drag! Ei, și nu cred că totul se întâmplă din cauză că suntem români. Nu știu cum e pe afară la hyper/supermarketuri, nu sunt prea umblată, dar ai văzut pe la știri cum se calcă pe acolo oamenii în picioare pentru o mână de țoale, când sunt reduceri? =))) Numai bine, | |
| = Magazinul de cartier | Teofil Stanciu [12.Jun.09 16:29] |
| Da, e o întreagă poveste și cu magazinul din cartier. E o relație comercială, dar mult mai umană. Atât furnizorul, cât și clientul se știu (poate e mai bine să zic că se știau) cu intermediarul lor, negustorul. La supermarket nu mai există decât „cantitatea” de produse, omul singur în fața raftului, singur cu sine, cu „marfa” și cu propriile pofte stârnite de reclame (poate). Nu toți însă mai au magazine de cartier. Iar cele care au rezistat peste 10 ani sunt de-a dreptul o raritate. Cert e, zic eu, că deși par lucruri banale și le facem fiindcă „așa se fac” astea arată câte ceva din transformările care se produc în existența noastră și care ne afectează fundamental, în cele din urmă. Plăcerea „consumatorului” (nu mai e „mușteriu”!) de a se cufunda în anonimatul unui supermarket sau, dimpotrivă, de a se simți mai „occidental” fiindcă cumpără de la Real ori plăcerea dvs de a face cumpărături de la magazinul din colț sunt indicii ființiale. | |