| = Magdalena, uneori... | Emil Iliescu [10.Jun.09 16:38] |
| Magdalena, uneori ne place să visăm și locurile cele mai dragi nouă recompun clipe în care viața însemna pentru noi o grădină paradisiacă. Eroina ta se simte printre acele lucruri vechi, dar atât de prezente în sufletul ei, ca într-o altă dimensiune, acolo unde totul devine posibil. Chiar și insuflarea unei brize de viață unei pânze coborâte în uitare. Știi ce mi-ar place? Să știu cum a început povestea de iubire dintre ea și Jules! Încearcă să ne aduci în fața ochilor povestea lor, de la început. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = o poveste de citit iarna la gura sobii | magdalena chirilov [10.Jun.09 22:01] |
Jules este bunicul ei, ea fiind pînă să îmbrace rochia, nepoata care după ce a îmbrăcat rochia,a luat întruchiparea bunicii. Astfel ei s-au întîlnit după o despărțire tragică ( pe cînd nepoata era doar o copila )prin nepoată care a fost atrasă de o chemare misterioasă spre pod.Este o poveste lungă,tristă și pentru gustul meu foarte frumoasă dar poate plictisitoare pentru cititorii pe agonie. Multumesc pentru atenție, Magdalena | |