| = O punte din sunete... | Bot Eugen [09.Jun.09 13:10] |
| Un poem diafan, plăcut la citire, care transmite un sentiment de singurătate, chiar dacă e transmis la modul implicit. Mi-au plăcut în mod special faza cu verificarea căsuței email, precum și ultimele două versuri: "duc mai departe toată muzica imprimată pe corp ca o punte din sunete spre buze încă neatinse" Cu stimă și prietenie, Eugen Bot | |
| = music | alice drogoreanu [09.Jun.09 13:18] |
| cred că finalul implică o imagine mișto pe care o puteai spune altfel cu mult mai altfel pentru că sunetele sunt indeed o punte una reală și mai cred că dacă ții la textul ăsta care e steril și neconvingător ai putea să iei baza asta - m-am uitat dacă nu mi-a rămas în căsuța de mail o dedicație sau o adresă - și să construiești ceva nu cu aure mistere și apostolii cireșelor care-s cuvinte aruncate care nu spun nimic nu mișcă nimic din ambiție măcar așa cum ți-ai construit și mușchii | |
| = Alice, când am scris apostolul cireșelor... | marius nițov [09.Jun.09 16:47] |
| Alice, când am scris apostolul cireșelor m-am gândit la dragoste, un fel de mesager al dragostei. Se poate să-l mai dezvolt, da, recunosc folosesc des unele cuvinte și poate să dea prea simplist textul. Încerc să-mi scot muzica din trup în versuri și îți recomand să-ți lucrezi un corp frumos, pe măsura scrisului! Mulțumesc de com.! | |
| = Eugen, mă gândeam că într-o zi voi intra pe mail... | marius nițov [09.Jun.09 16:55] |
| Eugen, mă gândeam că într-o zi voi intra pe mail și ziua îmi va surâde, îmi va dărui un mesaj așteptat. Cel puțin continui să cred. Mulțam de apreciere! | |
| = ca o punte de sunete... | Teodor Dume [09.Jun.09 20:56] |
| domnule marius, partea dinspre final e ca un calmant pus în locul în care se bifurcă durerea. îmi place *m-am uitat dacă nu mi-a rămas în căsuța de mail o dedicație sau o adresă până la altă întâlnire duc mai departe toată muzica imprimată pe corp ca o punte din sunete spre buze încă neatinse* cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Teodor, mi-a luat ceva timp să depășesc starea de lehamite... | marius nițov [09.Jun.09 21:13] |
| Teodor, mi-a luat ceva timp să depășesc starea de lehamite după rezultatele alegerilor, m-a pus naiba să privesc la știri prea mult și revenirea la poezie a fost dificilă. Cel puțin am o mângăiere, mi-a reușit în final să intru în starea binecuvântată a agoniei poetice. Și te rog spune-mi simplu, Marius. Mulțumesc de com. și promit să comentez după ce termin cu ultimul examen, sper să intru într-o dispoziție mai aproape de poezie, literatură. | |
| = unde e sarutul deplin al fiintei nu al omului? | Iakab Cornelia Claudia [10.Jun.09 23:39] |
| pasiunea iti face trupul sa vibreze o muzica unica ce s-ar vrea mai adanca spre acel sarut adevarat, in schimb astepti, astepti, mesaje, lucrurile nu sunt decat promisiuni,te tin mai departe in asteptare...pare trist cu tot calmul si zambetul exprimarii | |
| = Claudia, nu e trist, orice zi are promisiunea ei! | marius nițov [11.Jun.09 21:39] |
| Claudia, nu e trist, orice zi are promisiunea ei! Muzica e o punte într-adevăr care-mi leagă toate întâmplările, scriu, citesc, mă antrenez, cea mai mare parte a timpului mi-e pe o punte din sunete. Rămâne de văzut spre buzele cărei alese! Dacă tot ai încercat o descifrare, mulțam de trecere! | |