Comentariile membrilor:

=  .	alexandru moga [08.Jun.09 11:48]
am citit scrierile tale :) imi pare un picut rau sa-ti spun ca mai ai de lucrat binisor pana iesi la lumina "ard în saliva așteptării", "vin glonț spre vena respirației tale", "îți adulmecă mirosul crud de somn frânt", e un stil prea incarcat un stil care de fapt iti ascunde adevaratele trairi fii mai naturala mai directa nu am retete nu dau sfaturi nu ma cred tutankamon dar ai mult balast in poeme clisee & stuff la care poti sa renunti inchei tot cu bukowski o poema perfecta cred ca asa arata o poema fara cusur: "confesiune" "asteptand moartea ca pe un pisoi care-o sa-mi sara pe pat imi pare atat de rau pentru nevasta-mea o sa gaseasca trupul asta teapan alb o sa-l scuture o data apoi poate inca o data hank! hank nimic nu ca o sa crap ma ingrijoreaza ci nevasta-mea singura cu gramajoara aia de nimic as vrea sa stie ca pentru toate noptile in care am dormit impreuna chiar si cele mai inutile certuri au fost lucruri intotdeauna splendide si ca cele mai grele cuvinte pe care m-am temut sa i le spun pot fi acum spuse te iubesc" vezi dupa opinia mea asta insemna poezie "pârjolul lor hulpav nu te va răni" e artificial nu strigi wow! ca la sfarsitul poemei lui bukowski :)
=  alexandru moga	gena gurau [08.Jun.09 12:24]
1. încep cu sfârșitul: "confesiune" este exact poemul pe care l-am adus ca argument la un text al meu despre 'dilatarea timpului comprimat', ce ataca exact arderile relațiilor despre care îți aminteam.. 2. intenția mea princeps nu este "să ies la lumină". îmi place și-mi doresc interacțiuni pe care le caut, le găsesc și..le ard. :) dar am înțeles, cât de cât, canoanele la care ești supus, odată intrat aici. 3. ca o continuare a ideii de mai sus și răspuns pentru tine: chestia asta la care ai comentat s-a vrut un experiment. recunosc, îmi place teribil să mă joc, să testez limite, să risc. am tot citit pe aici n-șpe mii de chestii; la unele am renunțat din primele două rânduri, dar m-am ambiționat să citesc comentariile. ..frate!! șoc! nu percepeam decât un abur dens de-mi trosnea mintea la ce se putea însăila pe marginea unui mare nimic. poate ar trebui să-mi cer scuze pentru sinceritate, da' ete că n-o fac. am perceput și anumite fricțiuni, tendințe, ce mai tura-vura animozități... nu-i treaba mea. *ca o primă concluzie: experimentul mi-a ieșit! exact stuff-ul ăsta de care amintești pe mine mă sufocă; **ca o a doua concluzie: ce am scris direct, dintr-o răsuflare - parte din ele sunt și aici - au prins (pentru că au fost înțelese direct cu sufletul) la oamenii cu care, probabil, mă asemăn; ***o a treia concluzie ( întodeauna mă urmărește numărul ăsta :), prin urmare, devine și ultima): sunt inginer, am urmat un liceu de mate-fizică, am pictat, am cântat la pian, muzica este a doua mea natură ( după, evident, comunicare :D ) și chiar îmi place să (mă re)găsesc (între) oameni de o anumită factură. sper să fie ok și în continuare. invariabilul PS: nu, nu mă gândesc la un link :D, ci la cât de multe altele ar mai fi fost de spus.
=  .	alexandru moga [08.Jun.09 12:44]
eu sunt de acord cu experimentele dar si aici exista un dar ele trebuie sa se afle la marginea cercetarii cum este de exemplu teoria stringurilor si nu in trecut cum este de exemplu philosophiae naturalis principia mathematica si in poezie e la fel
=  matematica poezie	gena gurau [08.Jun.09 13:07]
deschizi niște căi de discuție destul de incitante. și nu pentru că m-aș descurca teribil, științific vorbind, în meandrele fizico-matematice, ci doar de dragul argumentației și construcției logice a unei discuții. oricum, mulțumesc pentru credit - mă refer, la acest ultim aspect. revenind la ce am încercat să fac și am și făcut, chiar nu cred că am forțat cu ceva nota. chiar vreau și trebuie să mă lămuresc cum stau lucrurile, chit că, oricum, am tendința de a ieși din turmă. îmi place ce am descoperit aici, am deja preferințe, comentez acolo unde ceva rezonează și nu altfel... mă obosesc atâția "mulțumesc, te mai aștept" care, realmente nu au ce căuta.. cât despre însăilările mele literare...ohoo!!..cale lungă. sunt omul care răspunde la mediu. pentru care interacțiunea este într-adevăr princeps. găsesc valoare, vibrez. reacționez. principiul compensației în natură funcționează ( în toată esența lui ..fizico-matematică :D ) ar mai fi fost o problemă de atacat aici: aceea a subiectivismului. dar, deocamdată, rămân un privitor-observator cât mai pașnic, atât cât pot și eu duce. mulțam'( hihi...încep și eu) pentru starea super bună ce mi-ai indus-o!
=  .	alexandru moga [08.Jun.09 13:20]
subiectivism exista cu galeata mai ales in critica literara sunt putini cei ce spun ce cred in fata adica uite domnule din punctul meu subiectiv de vedere poezia matale este o mizerie e jalnica nu face doua parale eu sunt genul ala de aia am multi dusmani care asteapta la coada sa mi-o traga din nefericire pentru ei e destul de greu cred ca in cinci ani pe aici pe agonia am avut un singur adversar redutabil un tip cu principii agnostic un tip spirt brici de destept putin cam crizat si maniac dar cine nu are defecte? un tip pentru care am ajuns in timp sa am un respect deosebit restul toti au fost niste pisoi plangaciosi si vai de mama lor asa ca nu te astepta la mila in comentariile mele :))))))))) mila e un sentiment gratuit
=  punct contrapunct	gena gurau [08.Jun.09 14:03]
extrapolînd puțin, sunt puțini cei ce pot spune ce cred în față indiferent de context. probabil c-ar fi indicat ca dintre ăștia câți mai puțini să devină critici literari :) nu, nu, nu trage! am observat chiar aseară niște ..'duhuri de ceartă' primul impuls a fost să intervin împăciuitor :D ..deformație de viață, deh.. am și schițat-o pe la tine. at the second thought, mi-am dat seama că meciurile cu pricina erau urmărite și de cei de pe tușă, care, rapid, se orientau. înțelegi?! cam nașpa, mi-am zis, pentru că este frustrant de derutant să vezi tu, novicele sau discipolul sau ..ce-oi fi, cum se trag de bărbi maeștrii.. și-ncă într-un mare fel. aici mi-a încolțit ideea subiectivismului, ca o sămânță a ..parvenismului. repet, sunt un observator al ființei umane, îi acord credit începînd prin a-mi acorda mie credit în ceea ce fac. da, mila poate fi un sentiment gratuit, dar doar când este cerșită. nici nu se pune problema să apară ..'înmuierea' în vreun comentariu, pana mea! tocmai asta încercam să-i spun și Eugeniei la celălalt experiment făcut pentru ca să capăt o schițare de idee de răspuns: nu cred că se ocupă cineva serios de cei care sunt băgați în Atelier. mă refer, în special, la textele care chiar pot avea o șansă de preschimbare. mă refer la cei care chiar își doresc asta în mod expres și nu sunt ajutați. nu m-am referit ever la mine, o nou venită pe aici, care, între noi fie spus, adoră culoarea portocalie - îmi împodobește tare vesel pagina :) so, subiectivismul cu pricina este evident și aici. am sesizat că anumite azvârleli în atelier au lezat. am observat și cum alte texte, lipsite de valoare, tronează pe prima pagină. este firesc, este omenesc. știi, mă bucur teribil când un om trosnește pe un altul, iar acesta din urmă își găsește direcția astfel. tocmai că asta este cea mai onestă variantă și constructivă, după mine. că tot ziceai de cuvinte neumflate și venite firesc, ia de-aci: < unui prieten sau unui om la care țin, când văd și mă prind că greșește, îi dau un șut; când îl văd că este supărat sau mâhnit sau dezamăgit...sau....îi dau un șut; când sunt în joc_joacă_hârjoană cu el și chiar ne este bine, îi dau pasă. și, pe bune, în toate cazurile îmi pasă!> nu este de încadrat în tiparele unei poezii sau proză sau ceva de genu'. parcă este doar de simțit. ce zici!?
=  .	alexandru moga [08.Jun.09 14:25]
atelierul este pentru unii frustrant sunt genul de oameni care chiar traiesc virtual aici pe agonia se bucura ca niste puradei cand cineva le da o steluta sau le face o recomandare se zbat sa ajunga in centrul atentiei si ma rog bla bla bla exista si abuzuri la atelier recunosc dar sunt foarte putine in general 95% sunt texte de atelier deoarece echipa editoriala a ajuns sa aiba in timpul asta mare scurs de cand s-a deschis site-ul un miros foarte fin pentru astfel de chestii abuzurile sunt facute in general de persoane nou sosite orgolioase si care au impresia ca sunt alfa si omega inceputul si sfarsitul ultimul cuvant in materie de gust si asa mai departe sincer poemele tale sunt inca de atelier nu are nimeni nimic cu tine nu s-a facut nicio greseala dar poti sa evoluezi repede de tine depinde asta adica sa vrei sa iesi din zona asta cat despre duhurile de cearta de ieri ce sa spun au fost pe text fara niciun partipri cel putin din partea mea eu nu sunt un tip ranchiunos dar imi place sa asez oamenii pe cracile lor fiecare pe craca lui asa mi se pare normal
=  totuși ;	gena gurau [08.Jun.09 15:36]
deja discutăm despre același lucru, de pe două crăci diferite, evident.:D repet, dacă aș fi putut doar să observ și să comentez textele, era perfect. deocamdată nu mi-am propus nimic altceva. desigur că m-am bucurat ca un copil, sărind în sus când am văzut că în două săptămâni de când sunt aici, din 25 de postări aproape o treime au trecut de atelier :) păi, normal, recunosc, m-am bucurat. dar ăsta nu a fost și nu este un scop în sine. de-abia mă dumiresc și eu cum stau lucrurile. (unde nu mai pui că două dintre ele sunt scrise la 19 ani - un ochi avizat le-ar putea "mirosi" că parcă sunt puțin altfel. delimitîndu-mă, eu reușesc.) ce spui despre sortarea textelor, da, cred că deja e o chestiune ce ține de profesioniști. important este să rămână în zona profesionalismului. cât despre animozități...hehee... cred că este bine că pădurea este formată din mai mulți copaci, fiecare cu crengile lui. asta ca disponibilitate. problema nasoală intervine când unele se află exact, da' exact sub altele. să vină muzica, maestre!! :))
=  s	Petruț Pârvescu [08.Jun.09 16:00]
Gena, nu ma pricep, prea bine, la critica (ratiunii pure!). ca iubitor/cetitor de poezie imi placu... bine lucrate, nerv, cadru, echilibru, mesaj. poate la contructie ceva... succes!
=  Un demers poetic bine condus la țintă	George Ene [08.Jun.09 20:31]
E absolut fascinant: „rugul atingerilor mele”, care reprezintă o explozie a iubirii, arsură prelungă, mistuire în foc precum arderile pe rug de altădată. E limpede: dornicele, hulpavele, turbatele tale degete cheamă, ating, mângâie dar și rup, sfâșie – o fac gradual, bine țintit, antrenându-ți până și gura care salivează (normal – pasiunea e maximă, chiar animalică)… Bărbatul nu li se împotrivește, dimpotrivă le cheamă, le zâmbește parșiv, ținându-și mâinile la spate fericit – nu mișcă nici măcar un deget să nu cumva să scadă „focul rugului aprins” de căutările mâinilor tale insistente, care-l scotocesc peste tot… Frumoasă construcție! Propun să fie scoasă de la Atelier și, dacă nu cer prea mult, să fie apreciată de editorii site-ului, mult prea atenți și sensibili la frumos. PS. Mă gândisem inițial să-ți sugerez oarecari intervenții pe text, dar am renunțat. Atâta cât mă pricep eu, din poezia ta nu poate fi scos nimic și nici adăugat ceva. Cu prețuire,
=  mie,	marius ciobanu [10.Jul.09 14:13]
imi place dsi mi se pare un pic prea incarcat.
=  P. Pârvescu, G. Ene, M. Ciobanu...uff!..	gena gurau [12.Jul.09 13:26]
sunt făcută grămadă. clar. acum am văzut trecerile voastre pe aici. (nu-nțeleg de ce nu am avut notificări pe mail..) drăguț că taman la această încercare_experiment, cum a fost gândită... dar, luînd pe rând: Petruț Pârvescu, ca un răspuns direct pe problemă, eu cred că nu mă pricep EXACT la ..construcția de care vorbești. mă rog, asta printre altele.. adică, n-am practic nicio idee în direcția asta. scriu cum îmi vine și cât, când îmi vine. :) știu că justificarea asta pare puerilă, da' pe bune că așa este. probabil că, rămânînd în zonă, voi începe să pricep ce și cum. oricum, mai mult ca sigur voi rămâne schematică, undeva în zona logicii bine structurate. :D George Ene, păi, domnul meu, zău dacă nu rămân trăsnită de paleta atât de generoasă de reacții. da..urmînd detașat descrierea simbolisticii aș înclina să zic întocmai cum o faci tu. dar, cu siguranță, nu cu atâta patos :) ideea este că, pornind doar de la realitatea a ceea ce am scris în ultimele trei rânduri, am însăilat într-un acord fals - dpdv al felului meu de a fi - acest experiment impus de momentul respectiv. și din acest ultim punct de vedere mi-a ieșit. Marius Ciobanu, hihi...ajută-mă, pls, pe sistemu' "ultimul scapă turma". thx a lot, pal! :))