| = mina cu-n inel pe deget | Dana Stefan [29.Aug.05 21:25] |
| povestea aceasta mai degraba aduna si aseaza bine in sertar tainuit,un sentiment de iubire, nu e risipa, e insa o atata intimitate intre un gand si un gand, incat nu au ce cauta aici alte cuvinte.. cat despre ce inseamna versul in sine, mi se pare un poem in care ai capatat forta unei exprimari convingatoare, tu alaturi si in raport cu tot ce esti tu pentru tine. e o oarecare nota de amar si pustiire aici, sa spunem insa ca toamna bate la usa, risipind nostalgie.. Linea | |
| = Linea | Dana Lucaci [29.Aug.05 22:22] |
| Sunt momente în viață când se întâmplă neîntemeiat să fii luat drept ceea ce nu ai putea fi vreodată, când sub cuvinte devii piatră și atât. Orice vers acum deja nu mai merge spre poezie, ci spre pământul care nu mai vorbește decât despre cum este să rămâi tu însuți; altfel, te irosești... în van. Mulțumesc, dacă am putut fi, aici, eu alături și în raport cu ceea ce sunt eu pentru mine, înseamnă că măcar ochii tăi văd ceea ce alți ochi nu vor putea vedea decât după straturi și straturi pământii. Ela | |
| = pentru cel ce te-a făcut să zbori și te-a năruit | Doru Alexandru [30.Aug.05 00:13] |
| Prea tânar e amorul dar știu bine că el e-acela ce ne-nțelepțește, deci, dulce amăgire, se cuvine de-s vinovat, să fii cel ce plătește. Mi-e gândul împăcat de-i zic iubire că ea mi-e zbor și-mi e și năruire William Shakespeare D.C. | |
| = Doru Alexandru | Dana Lucaci [30.Aug.05 00:40] |
| Sonetul "CLI" de Shakespeare... Este unul din cele pe care le aud în suflet din adolescență. Uite îmi amintesc continuarea, de fapt alte versuri, nu mai știu clar, poate le greșesc, dar aici nu mai contează. Oricum nu am greșit acolo unde se consideră: "...parcă și sufletul îi spune cărnii mele/că-n dragoste triumfă iar ea-ncearcă/trofeu râvnit în toate să apară/sub ochii mei și cu mândrie umblă/să-mi fie poate calul de povară/care-și împarte umbra cu-a mea umbră"... Mulțumesc, mi-a adus aproape ceva esențial mie. Ela | |
| + Personale dar nici chiar asa | Andu Moldovean [30.Aug.05 01:32] |
| Intr-o lunga scrisoare (datata nu mai tin minte cand) iti istoriseam cum te cunoscusem la un concert cu simfonia a IV-a a prietenului nostru Gustav Mahler. Relatarea de acolo era ampla, suculenta, cu lux de amanunte picante, punand in scena (sau pe hartie) o aventura a carei substanta intriganta s-a decantat trecand in esentele unui poem cu nuante erotice... Atunci: literatura: ecce!! vezi ca tot e buna la ceva. Dumnezeu a facut sa-mi treaca prin cap o vorba a pamantului, curata si despre nefiinta. Un text remarcabil, sustinut de o imagine de final pe masura. As mai lucra imperativele care abunda si as gasi altceva la "secatuita de tine", care e patetic. Felicitari! Bobadil. | |
| = Andu | Dana Lucaci [30.Aug.05 01:46] |
| Andu, imperativul era auzit sub forma rugăminții. Însă recitind, am lăsat tonul altfel. Din Beethoven, prefer „Sonata lunii”, nu patetica, de aceea îți mulțumesc pentru că mi-ai amintit asta, fără să o știi. Pământul acesta pe care ai călcat astăzi are în el un trandafir japonez îngropat. Mulțumesc pentru că ai găsit felul în care să îmi șlefuiești pietrele albastre, fără inelul versurilor, doar cu auriul steluței. O noapte de veghe și de poezie, aici. Ela | |
| = frumos | Mușat Dana [30.Aug.05 12:10] |
| As putea sa am tupeul sa iti spun ca textul asta l-as vrea trecut la "poezie". Sigur rezista, dar, ma rog, e alegerea ta. Te citesc des cu drag si, de fiecrae data, observ aceeasi sensibilitate si profunzime pe care o transpui in cuvinte. Uimitor. Captezi inima cititorului, aruncand in el cu imagini frumoase si lumini de metafore foarte interesante. mult drag, Dana | |
| = contra ghimpata | Bogdan Groza [30.Aug.05 13:56] |
| dezamagit de ceea ce nu exista am cumparat sarma ghimpata si mi-am infasurat-o pe trup ca o iedera visatoare cineva ma privea cum alintam sarma am invatat-o sa nu ma zgarie prea tare si fara sa-mi lase urme vizibile bratul stang are un inceput de naparlire palma e gadilata de ghimpi cand am cuprins intre pumnul rasturnat sarma prefacuta-n inel nu pot iubi in afara iederei mele improvizate linia vietii mele e alta de cand am deturnat-o ma las o vreme sufocat de nesenzatii pentru o noua durere nesimtita ca un nesimtit rup sarma cu dintii imi vorbeste metalizat ghimpele devenit uman | |
| = în-cerc-are | Ion Diviza [30.Aug.05 14:11] |
| "nu mă iubi în afara marginilor mele în cerc rămâi linia mea definitiv ondulată" eu exist în toate dimensiunile făptura mea se dezmărginește unduios; nu mă lua, iubite, cu minciunile ești cercul și tu... ăl vicios P.S. Nu m-am contrat chiar ca Bogdan; precum vezi, am găsit și eu o modalitate să-ți spun că te citesc și îmi place... :) | |
| = Dana, Bogdan, Ion, mulțumesc | Dana Lucaci [30.Aug.05 17:20] |
| Dana, știu că ar fi rezistatla încadrearea "poezie", cum încă eu eram cea fără margini, l-am lăsat la "Jurnal", întemeiată fiind alegerea. Mulțumesc pentru că poți să îmi vezi construcția rezistentă. :) Bodogănel, ni la el! Se făcu șugubăț, deși se cam zgârie în ghimpii ceia cei mulți și ruginiți. Apăi, frate, de-oi avea nevoie de o îngrijire pentru "ghimpele devenit uman" să știi că există Samu la Baia Mare și vin fetele asistentele cochetele și te resuscitează. Inima să bată, altfel, gânduri bune sunt. :) Mulțumesc, am râs, uneori uit că râsul - în afară că îngrașă ;))) - este viață. Ioane, no, apăi hai să înțelegem împărțeala: ce-i frumos poate fi vicios, dar ce-i vicios o putea fi frumos? :)))) Îmi plăcu tare acea întoarecere de cuvinte, mai ales că dezmărginirea mea unduioasă nu este și vicioasă. Să vedem noi cum o fi cu cercul. :)))) Mulțam vouă, Ela | |