| = pe o strada oarecare | Elia Ghinescu [26.Aug.05 14:10] |
| O idee care mie mi-a adus zîmbetul pe buze, așa de frumos și de simplu este totul aici. Spate în spate, parcă vad copii (nu numai copii, așa suntem și noi, oamenii mari) cu mîinile în sîn, cu frunțile ușor încruntate, dar privind cu coada ochiului ... pe după stîlp. Atît de mult se iubeau... | |
| = frumos si simplu...e asa de greu? | Mușat Dana [26.Aug.05 22:41] |
| ma gandeam sa te incant si eu cu prezenta mea aici, la comentarii... Mi-ar fi placut mai mult sa scrii la sfarsit"DOAR atat se iubeau". da, e o idee simpla fosrte bine conturata si foarte frumoasa. drag de tine, Dana | |
| + hai sa uitam ca ne-am putea certa.. | Dana Stefan [27.Aug.05 09:34] |
| intr-adevar, surprinzatoare idee ce lasa cale deschisa pentru prelungiri ale gandului.. spate in spate, tu si cu tine, sau doar copilaria are darul de a inventa personaje identice- de dragul unui joc, sau multiplicarea ta, sau contradictiile ce se nasc dintr-un sentiment incalcit, sau opozitia dintre rau si bine (atat se iubeau), sau pur si simplu o simpla povestioara cu talc ce se citeste copiilor, seara.. m-a atins poemul tau, chiar daca nu mi-ai spus toata povestea: ce inseamna aici, impacarea? cum se va ajunge la un consens? care este pretul unei impacari? ce inseamna de fapt in copilarie , impacarea?! dar strada pierduta de vreme si fara nume? dar stalpul? ce e stalpul?.. insa mai pot sa cred si asa, ca ma lasi pe mine sa gasesc un raspuns intorcand intrebarile toate, pe fata si pe dos..:) las un semn aici, pentru curajul cu care ai abordat aceasta idee.. mi-as dori sa mai citesc aici povestioare cu talc.. cu pretuire, Linea | |
| = de-ale uitarii | Doru Alexandru [27.Aug.05 09:51] |
| poveste despre iubire... poveste despre copii... poveste cu talc... le regasesti pe toate intr-o mica poveste spusa din cateva cuvinte... va multumesc de trecere tuturor. Drag, Dor D.C. | |
| = pierdută de vreme și fără de nume | Dana Lucaci [27.Aug.05 10:24] |
| Poem al iubirii născute într-o copilărie a trăirilor, încercate matur, "spate în spate", atemporal, aspțaial, nu mai contează decât forma pe care o dai simțămintelor. "Rezemați de un stâlp", mereu o susținere necesară pentru ca ceea ce poate fi frânt să nu se frângă. Privirile îndreptate spre un departe, "dar nici unul din ei nu avea curajul să îl părăsească pe celălalt" (aici aș fi renunțat la "din ei"). Versul final este deschizător de altă poveste, aceeași, poate alta, poate doar gândul lor lăsat pe un reazăm. Nu uităm, doar lăsăm undeva deoparte, adânc în noi înșine, dincolo de "stâlpul conștiinței"; oricând, orice, oricine poate face să reînvie o amintire, o stare, o trăire, un chip. Drag, Ela | |
| = odată | Doru Alexandru [27.Aug.05 12:44] |
| Cand am citit Dana Lucaci, am ramas un pic blocat. Cine o fi?... Citind comentariul, mi-am dat seama si mi-am adus aminte. Uneori atat de putin poate naste atat de mult... niciodata insa in cuvitele mele... Drag de tine, Dor D.C. | |
| = venit, vazut, placut | Dan Lucian Stefancu [27.Aug.05 12:54] |
| Mi-a placut atat de mult poezia incat am ramas fara... cirtici(sic!). Cuvintele frumoase sunt usor de gasit pentru o poezie ca asta, cele de critica cred ca lipsesc cu desavarsire. Totusi ii las pe ceilalti sa aduca elogii, nu cred ca ma pricep prea bine la asta! Cu bine, Dan | |