| = Codrinei cu drag | Corina Mirela Dumitriu [23.Aug.05 01:45] |
| M-a impresionat poezia foarte mult. Îndeosebi versurile: "f e m e i e nu e o glumă ți se văd nopțile răscolite-n priviri ascunde-le mai bine în scorburi de pomi înfloriți exilați spre torente de ziuă" . Foarte frumos expus în metafore tristețea femeii ce se remarcată, și sfatul "ascunde-le mai bine în scorburi de pomi înfloriți...". Am să mai trec pe aici pentru a-mi hrăni spiritul cu versurile tale. Cu drag Corr. | |
| = frumusetea muta a luciditatii nocturne | Vasile Munteanu [23.Aug.05 09:52] |
| amintirile devin dureros de palpabile, intocmai florilor care in intuneric se inchid catre sine; speranta rasaririlor viitoare umple aerul de parfumul tristetii, oboseala, sfarseala fiind o "stare de bine", singura prin care un astfel de suflet mai poate participa la realitatea devenita onirica; editorii propriilor stari, ne plouam conceptele adevarurilor relative. Cu drag, | |
| = cand nebunia refuzului... | Elena Albu [23.Aug.05 10:13] |
| Mie imi pare o poezie care invoca venirea dragostei, acea dragoste al carui mesager nu poate fi decat barbatul perfect, EL, deocamdata ,,necunoscutul" .Dragostea e privita prin intervalul dintre iubirea veche ,,cât de straniu îmi sună și acum vorbele tale atunci când nebunia refuzului părea doar un fleac" si iubirea viitoare, care trebuie grabita fiindca feminitatea pana la urma inclina spre zenit...si ar fi pacat sa lasi florile sa se iroseasca, nu :) ,,n e c u n o s c u t u l e fă bine și vino fără de veste chiar și atunci când echinocțiul potrivește ziua cu noaptea mi-au obosit tăcerile și s-au prelins sevă peste sfârcuri de muguri" Ultimile versuri ma duc cu gandul la implinire, si- de ce nu- la fertilitate, in sensul ei complex de trasatura a intregii lumi vii: ,,n o i trebuie să edităm conceptul de ploaie de pe o margine de femeie" Ce mi-ai facut, Codrina, eu nu scriu asa mult la comentarii !?! Felicitari :) | |
| = noi trebuie sa editam conceptul de ploaie de pe o margine de femeie | Mușat Dana [23.Aug.05 10:15] |
| Codrina, dupa ce am privit uimita cum sunt oameni pe site-ul asta care stiu sa isi bata joc de tine in cel mai josnic mod, intru pe pagina ta si imi calmez putin fiinta, citindu-ti textul. "f e m e i e nu e o glumă ți se văd nopțile răscolite-n priviri ascunde-le mai bine"-imi plac foarte mult metaforele, ai reusit sa transmiti un fel de adiere de vant cald de noapte. M-a invaluit pur si simplu poezia ta si mi-a dat fiori. Placut. drag, Dana | |
| = ce frumos | ilorian paunoiu [23.Aug.05 10:23] |
| spui tu,femeie,cand ti se vad noptile in priviri!Iata-te asa de frumoasa! | |
| = Nu era nevoie | cătălina vieru [23.Aug.05 11:30] |
| Nu era nevoie sa imi dedici un poem...:> Dar, daca tot ai facut-o, sa iti spun ce nu imi place: imaginea radacinilor ca un par-e des folosita, e adevarat ca tu il pieptani, dar totusi. Apoi, ai imaginea noptii in fiecare strofa:1-colț de noapte, 2-ți se văd nopțile,3-ziua cu noaptea(in ultimele doua apare si imaginea zilei.am inteles aluzia la contraste si echilibru, dar puteai sa creezi aceasta senzatie altfel decat repetand noapte/zi). Imi place finalul, e foarte simplu si clar, precum asumarea unui destin: noi trebuie sa editam... Si imi mai plac versurile: "femeie, nu e o gluma, ti se vad noptile"-de parca ar fi dat dovada de culmea indecentei. In rest, clisee:mi-au obosit tacerile, pomi infloriti... Se putea mai bine. | |
| = frumos manifest de publicitate sentimentală ! | Ovidiu Oana [23.Aug.05 17:47] |
| sigur că fiecare poate comenta ce și cum ai scris tu. poemul se poate potrivi oricui, dar mai ales ție, Cătălina. concluzie: e "pur și simplu" adică frumos. pârâu | |
| = Raspunsuri | Codrina Verdes [23.Aug.05 17:54] |
| As fi vrut sa va raspund fiecaruia in parte. Intamplator, chiar astazi, ma defineste laconismul. Catalina, poti sa-ti insusesti orice text in care te regasesti. Specific insa, pentru a nu crea ambiguitate, ca dedicatiile celor de pe acest site, se regasesc la colectia “decembrie”. Ma voi mai gandi asupra remarcilor tale. Multumesc tuturor pentru atentia pe care ati acordat-o acestui text. | |
| + Necunoscutule fă bine și vino fără veste! | Maria Prochipiuc [23.Aug.05 20:10] |
| pieptăn zilnic la voia întâmplării rădăcinile unui arbore de gânduri urme care se desfac în fiecare primăvară după un colț de noapte - o imagine desfăcută doar după un colț de noapte, deja mi se desfăsoară sub priviri acest tablou cu umbrele și penumbrele sale, un tablou așezat undeva la renașterea timpului și anotimpului. O imagine într-o altă imagine:rădăcinile unui arbore de gânduri cât de straniu îmi sună și acum vorbele tale atunci când nebunia refuzului părea doar un fleac f e m e i e nu e o glumă ți se văd nopțile răscolite-n priviri ascunde-le mai bine în scorburi de pomi înfloriți exilați spre torente de ziuă - realizări deosebite a femeii răscolite de privirile nopții, cu privirile stranii găndurile se poat așeza doar în scorburi de pomi înfloriți, din nou imaginea renașterii vremurilor, dar mai ales a femeii despre care vorbești, că nu e o femeie oarecare, darul acesta e un dar de suflet, și femeia aceasta pentru tine reprezintă desăvârșirea răscolită în priviri. n e c u n o s c u t u l e fă bine și vino fără de veste chiar și atunci când echinocțiu potrivește ziua cu noaptea mi-au obosit tăcerile și s-au prelins sevă peste sfârcuri de muguri- ei, aici apare misterul, apare acel necunoscutule, un necunoscut mult așteptat altfel nu s-ar cere să vină chiar și fără veste, adică să vină și atunci când ziua își măsoară timpul deasupra nopții. Pomi înfloriți în strofa a doua , iar aici revii la muguri, adică această așteptare poate fi amânată până la o nouă înmugurire, sau cine știe, se pot întâmpla minuni și florile pot deveni muguri atunci când se împlinește visul n o i trebuie să edităm conceptul de ploaie de pe o margine de femeie - ei, ai ermitizat totul aici în ultima, așa zisă strofă care e de fapt un epilog și conceptul acesta de ploaie îl asemăn lacrimilor, da lacrimilor dar numai a celor de bucurie. Se plânge și de fericire, nu? | |
| = ..de fericire | Codrina Verdes [23.Aug.05 21:12] |
| Dupa o zi mohorata sufleteste, ati reusit sa-mi aduceti si lumina in prag de seara. Maria, multumesc pentru cometariul tau elaborat. Steluta, apartine fireste, celei careia i-am dedicat textul. Sigur va citi asta seara. Cine a spus ca ploile inseamna doar tristete? Cele mai pure lacrimi sunt de fericire. | |
| = erata | Codrina Verdes [23.Aug.05 21:17] |
| *comentariul | |
| = ploaie | Dana Lucaci [24.Aug.05 03:46] |
| Poem dinspre un feminin fluid, între definire de concepte și aproape țeserea lor în metafore: "rădăcinile unui arbore de gânduri", "exilați spre torente de ziuă". Aș adăuga "l" în finalul conceptului "echinocțiu" (versul 5, strofa a treia, iar în ultimele trei versuri se repetă un "s" care perturbă muzicalitatea poemului (obosit, s-au, prelins, sfârcuri). Te citesc în verde. Drag, Ela | |
| = ploaie | Dana Lucaci [24.Aug.05 03:49] |
| Poem dinspre un feminin fluid, între definire de concepte și aproape țeserea lor în metafore: "rădăcinile unui arbore de gânduri", "exilați spre torente de ziuă". Aș adăuga "l" în finalul conceptului "echinocțiu" (versul 5, strofa a treia, iar în ultimele trei versuri se repetă un "s" care perturbă muzicalitatea poemului (obosit, s-au, prelins, sfârcuri). Te citesc în verde. Drag, Ela | |
| = >>Ela | Codrina Verdes [24.Aug.05 20:48] |
| Sunt in ceata cu acel "i", nu stiu de fapt unde trebuie adaugat. Poate te referi la "echinoctii"? Suna mai bine astfel: "cand echinoctii potrivesc/ ziua cu noaptea"? Am incercat sa fac cateva modificari, dar mi s-au parut nereusite si am hotarat sa mai meditez. Neinspirata... te mai astept, | |
| = ... | Codrina Verdes [24.Aug.05 21:05] |
| Ela, m-am dumirit mai greu. Imi spuneai de fapt sa articulez, dar forma de plural mi se pare mai potrivita. Ce spui... | |
| = despre l de la liliac | Dana Lucaci [25.Aug.05 22:51] |
| Era l nu i, desigur, articularea era necesară. Îmi are rău că nu am precizat clar, "l" am scris, nu "i" cu majusculă. :) Poemul are un verde frumos, de aceea am dorit să las un semn de a fi într-o aparte armonie totul, din cum îl aud eu, desigur. Drag, Ela | |
| = Co. Ve. | Lucian Parfene [27.Aug.05 09:54] |
| Bravo Femeia nu e o gluma as spune eu cit despre ploaia pe o margine de femeie sa stii ca e zgomotoasa iar ropotul ei ucigator Frumos concept dar cam neverosimil | |
| = Lucian | Codrina Verdes [27.Aug.05 11:02] |
| Prin acest "concept", am vrut sa redau de fapt chiar zbaterea (asociata cu ploaia, care are diferite feluri de manifestare, de la ploaia linistita, inofensiva, pana la torentul acela ucigator despre care supi tu) dintr-o parte ascunsa, aceea a sufletului, aflat adesea la liziera. Sa fie oare atat de perceptibila limita dintre verosimil si neverosimil? Sau poate se afla in poezie... La urma urmei, daca este frumos, e musai sa fie si verosimil? Onorata de prezenta ta. | |
| = un joc "la voia întâmplării" | Radmila Popovici [29.Aug.05 18:57] |
| verbul a trebui e prea puțin pentru a fi femeie pe o margine obosită de ploaie | |
| = Radmila | Codrina Verdes [29.Aug.05 20:32] |
| Iti multumesc pentru cuvintele pe care mi le-ai lasat:) Verbele, cuvintele, ploile, uneori sunt prea putine si prea la voia intamplarii pentru f e m e i e. | |