| = "ce n-aș da să fie doar un poem în doliu" | Marinescu Victor [18.Aug.05 10:10] |
| mi-este greu sa pasesc printre versurile tale. ai lasat multa suferinta aici. am trecut si am lasat un semn care-ti intelege durerea. as vrea sa pot spune mai multe, dar nu pot. cu drag, victor | |
| = părere | Paul Bogdan [18.Aug.05 10:10] |
| Aș căuta altceva în următoarea metaforă: dinții zâmbesc zgribulind cu lacrimi prin "zgribulesc" probabil ai vrut să sugerezi tremuratul... de ce nu: dinții zâmbesc tremurând în lacrimi?! Spun asta deoarece sunt două cuvinte începând cu z și pentru că "zgribulit" nu dă impresia numai de tremurat de frig ci și de aplecat, ghemuit. | |
| = de unde sa-ncep?.....cu ce? | Lory Cristea [02.Oct.05 19:06] |
| ,,venim pe lume fără să știm de ce plecăm fără să știm unde mă dau erou îmi spun să nu-mi fie frică dinții zâmbesc zgribulind cu lacrimi să fie intensitatea suferinței o taină l-am uitat pe Dumnezeu?`` sunt poezii pe acest site care ma marcheaza profund si-mi dau de gandit indelung, daca un om ca tine se afla inca, in cautare de raspunsuri?.... eu de unde sa-ncep sa caut? drag si admiratie - Lory | |
| = Răspunsuri | Maria Prochipiuc [18.Aug.05 13:57] |
Victor – chiar atât de greu? înseamnă că versurile mele sunt închise , chiar atât de închinse încât ți-a fost greu să pășești , știi am lăsat totuși o dâră de lumină, dar probabil ochii tăi nu au reușit să o perceapă sau…știu ce și cum te-a făcut să lasi doar un semn, e bine și atât, iar dacă vrei să spui mai mult rămâne să decizi. Te mai aștept, oricum și mâine era o zi, dar se pare că doar pentru mine… Paul Bogdan - interesant pentru mine azi e oprirea ta aici, de multe ori m-am gândit că sunt foarte multi pe acest site pe care nu i-am văzut niciodată, de ce, mă tot întreb, probabil răspunsul e la mine. Când un nou cititor se oprește în pragul ușii mele de prea mult drag, deschid și ferestrele. Deci, intră! Propunerea ta este interesanta și mă gândesc dacă să schimb sau nu, nu comentez decât faptul că ai intuit corect ce am vrut să exprim, da, tremurat, dar nu de frig ci poate , zic doar, poate, fiindca nu vreau încă să divulg semnificatia – frică, iar faptul că tu ai extrapolat și spre forma de ghemuit, aplecat, mi se pare interesant, ai venit cu o semnificație în plus și poate, știu eu voi folosi ambele forme, las să-și spuna și alții părerea dacă vor mai fi… prezența ta m-a bucurat! | |
| = "ea umblă în haine de lumină se lungește peste trup" | Dora Violet [18.Aug.05 15:08] |
| "lumina lumânărilor îmbracă cerul în stele gest la margine de speranță mai mult decât era firesc să sufere un mort decupez urletul mut în batiste negre număr bocetul pădurii să fi fost doar vreo treizeci și ceva de rădăcini" In luminari picurind ceara de suflet, poemul-icoana se lasa in ruga spre Sfint Spirit intru taina venirilor si ducerilor. Fiece cuvint se face picurare de mir, fiece litera se face trup si se lasa in lacas de mama odraslind, veghea cerului, veghea noastra. iti las in taina ceea ce icoana in albastru rosteste pe veci, doar trecerile mele discrete sa iti ramina, "dincolo de marginile amintirilor răsucind strigătele să le prăvălesc în ruina sufletului". Mult drag, D | |
| = "un nou inceput" | Adrian Erbiceanu [18.Aug.05 17:57] |
| Un poem al durerii, al unei dureri interiorizate, care se cerea, intr-un fel sau altul, eliberata. Un omagiu final, ca o zbatere de aripi, catre eternitata care uneste Sfarsitul de "un nou inceput". Aici mi se opresc cuvintele. | |
| = dincolo de marginile amintirilor | Maria Prochipiuc [30.Aug.05 09:48] |
| Dora- îmi cer scuze vouă, abia cum recitind acest poem am observat că mai aveam două comentarii, dar fiindcă niciodată nu e prea târziu …ai dedus și intuit bine e o taina a plecarii și venirii, doar mirul cu mirosul lui binefăcător aduce întoarcerile spre veniri, trupul acesta clădit din cuvânt și modelat după chipul Lui ne dă speranța că nimic nu este întâmplător și că toate își au sensul si taina lor. Adrian – surprinsă plăcut să te regăsesc aici. La cuvintele tale eu nu mai pot spune nimic fiindca ai trecut dicolo de cuvinte și mi se opresc și mie. Toate cele frumoase vouă iubitorilor de cuvânt! | |