| = Deosebit... | DAVID MEIO [02.Oct.05 19:06] |
| Florine, Herzane... Tu ești un om bogat, ai cu tine tot timpul o minunată istorie, măcar și prin aceea a tributului pe care tu, îl aduci astăzi, lor... Și nici tu, dacă mă gândesc eu bine, nu le ești lor, înaintașilor tăi, mai prejos cu ceva! Dacă cineva m-ar întreba pe mine, acum, dacă România mai are scriitori, sau poeți, sau cugetători de valoare, aș pune degetul pe tine... Aș pune degetul chiar și ca ăi de iscăleau odinioară, doar cu degetul... Fiindcă am simțit eu bine, harul tău, doar citind câte puțin... de la tine... Tu ai un har, chiar și prin aceea că nu te supui nici unui tipar. De ce să mă mir: un urmaș demn al unor nobili bucovineni, adică al adevăraților pricepuți în a face apologie românității... Tu Hălălăule... (ești un barosan! - na, că n-am putut să mă abțin... dar am băgat în paranteze, ca să nu mă văd la off topic). | |
| = da, esti bogat... | silvia caloianu [03.Aug.05 20:57] |
| impresionant. ai putea scrie o carte destul de interesanta, cred, daca mai ai acces la memorii... | |
| = Orașul amintirilor | Mihai Cucereavii [05.Aug.05 09:24] |
| Primul oraș mare pe care l-am văzut în copilărie este Cernăuțul. Sunt născut în această regiune și „adesea am trecut” pe străzile lui, pe care a pășit Marele poet al neamului: pe strada Eminescu, unde a învățat Mihai la Ober-Gymnasium în anii 1860-1863, pe Piața Unirii, la căsuța lui Aron Pumnul, în care a locuit și la cimitirul unde e înmormântat profesorul lui. Am fost și la Herța, orășelul în care s-a născut Gheorghe Asachi… Florine, cu deosebit interes am citit istoria familiei tale. Mulți oameni au trecut atunci prin urgia războiului, dar, spre regret, n-au imortalizat pe hârtie acele zile grele, care cu timpul se pierd aiurea, se duc în neștire. E un exemplu demn de urmat. | |
| + istorie din istorie | Ion Diviza [10.Dec.18 14:27] |
| Am citit cu viu interes aceste pagini impresionabile care respiră Istorie, fapte și trăiri mai puțin cunoscute și rareori evocate. La fel ca și Basarabia, Bucovina este o rană pururi sângerândă pe trupul trunchiat al Țării. Acum un veac, Cernăuțiul era o vatră de cultură, la fel ca și Clujul, Iașii, Bucureștii. Totul s-a spulberat în mai puțin de 5 decenii de vandalism bolșevic. Am fost de mai multe ori la Cernăuți; în anii de studenție, dar și după, cumpăram în magazinele urbei cărți românești, care în Basarabia erau interzise. Articolul dlui Hălălău consemnează un model de depozitare, păstrare și redare a faptelor istorice ale unei genealogii, parte componentă a istoriei zbuciumate și complexe a întreg neamului nostru. | |
| = Mulțumiri | Florin Hălălău [05.Aug.05 12:48] |
| Vă mulțumesc celor care ați trecut pe aici și nu ați rămas indiferenți. | |
| = Nu cred ca se poate | Anni- Lorei Mainka [05.Aug.05 19:48] |
| sa ramii indiferent, daca descoperi aceasta bucata bogata de timp, straturi de viata, trairi care apuse ne refac totusi trecutul, chiar si cel straini .....ma bucur ca ne-ai pus si o poza....eu am scris cu multi ani in urma, dar s-au pierdut din nefericire, despre Cernauti....nu am trait acolo, dar m-a fascinat prin poezia lui Paul Ancel...(Celan) si astfel dintr-o pasiune a devenit o obsesie, care imi tine de cald in vremuri grele, asa cum tie iti tin de cald aceste amintiri, da scrie o carte, cred ca ai avea mai multi cititori decit ti-ai fi dorit...pe curind, anni-lorei m. | |