Comentariile membrilor:

=  darul	Dora Violet [01.Aug.05 02:09]
"uite-mă îmbrăcată în alb, atinsă de valuri, necuprinsă de timp te iau cum mine, bolnavă și pierdută spre fântâna anilor, cu lanțurile tot mai strânse să nu ne pierdem, să nu te pierd, cerând iertare trupului să fim prezenți în noi până când lumânările se vor stinge până când muzica va înceta și atât cât ne va zâmbi din cer un înger" te dai ca o ofrandă iubirii, te scrii într-o poemă chemare, neliniștită, în "șoapte răvășite" năvalnic de sângele vândut "pentru un singur sărut". O iubire abia începândă, mărturisită într-un anume moment, ca și cum, de nu ar fi fost acum, nu s-ar mai fi putut rosti: "totul pare să aibă sens într-o altă limbă necunoscută cu o întrebare de treizecișiunu de decenii în pragul nopții ma opresc, înspăimântător de tristă, minunat de tristă acoperându-mi toate gândurile cu primul surâs adormit în oglindă cu primul te iubesc..." O altă epistolă. O altă mare transpare. Mă gândesc să îți las semnul ei. pentru tine și pentru acel al iubirii tale, astăzi întâia zi de august. Drag, D
=  întâia zi de august	Madalina Maroga [01.Aug.05 02:48]
Dora, M-a șocat comentariul tău, l-ai postat imediat după ce eu am înscris textul. :) M-a mișcat mult darul tău, această superbă imagine, îmi dă un fior prin tot corpul, mă face să visez, acum, în întâia zi de august... Cred uneori despre mare că începe în luna august, la fel și marea iubire. Frumoase amintiri, unele mai puțin întâmplate am strîns în aceste șoapte răvășite. Mulțumesc! Cu drag, Madim
=  Sensibilitate supraponderala	Bogdan Geana [01.Aug.05 09:23]
Cata incordare, cate crispare, cata ardoare in a face ceva impreuna cu ACEL cineva. E un soi de dezvoltare a clipului la "Cea mai frumoasa zi", asa o vad eu, alb-negru, cu scame pe pelicula. Ce frumoasa poate fi ziua in doi, in jurul unui ou pe care il curatam impreuna. In jurul unei cepe: cine plange primul. Intimismul asta insa este departe. Poate sa vina si poate la fel de bine sa nu se consume niciodata. Important este ca exista instrumentarul care ne-ar permite mai mult. Un poem de o sensibilitate dureroasa. Un fel de ardoare in placi.
+ Pentru frumusețea zilei de azi a poemului în care te îmbraci	Maria Prochipiuc [01.Aug.05 10:32]
Ehei, ce mai, aici e un poem mare de dragoste, de dragoste copleșitoare: eu, prizoniera invizibilă a sufletului tău, se pare că vara aceasta a încins spiritele sufletului atât de mult încât nimic nu se mai poate opri din drumul început: te iau cum mine, bolnavă și pierdută / spre fântâna anilor, cu lanțurile tot mai strânse. Se pare că e un poem aniversar, e pentru cineva care: pentru tine voi arunca toate cheile, anapoda, mă voi urca în fiecare tren / cu fiecare dimineață a primului tău surâs. Mai sunt și locuri unde ai aglomerat cuvintele, ai vrut să spui cât mai mult și ai uitat că poezie nu e numai declarativă , dar pentru că intercalezi frumos și faci din acest poem un monolog. Celălalt parcă e undeva ascuns, ascuns de priviri, de lume și parcă de tine. Îmbini frumos visul cu realitatea, dar crezi mai mult în vis după cum reușesc eu să descifrez: nu mai pot privi trupul ce mi-l îmbrac în mângâierile tale/ nu mă mai pot privi, târziu îmi este / mă preschimb într-o roză cochilie de melc /nemișcată, înfrântă și resemnată... E dragoste și nu e? E doar gândul tău luat aiurea de valuri, de înălțimi, de verdele crestelor, de colțurile cuvintelor…răspunsul? E posibil să vina: chiar dacă nu s-a întâmplat, în mine ești, te simt, ești tot ce mi-a rămas/ chiar dacă tu n-ai să mă vezi șezând în fața casei tale îndurerată de atâtea absențe / să nu uiți ai totul în mâinile tale, am totul în mâinile mele și stau aici / cu gura plină de cuvinte nerostite și mă gândesc / dacă te-am atins o clipă / în timp ce-mi vând sufletul și sângele pentru un singur sărut
=  Maria Prochipiuc & Bogdan Geană	Madalina Maroga [01.Aug.05 17:30]
Bogdan, Mă bucură nespus de mult prezența ta aici, lângă șoaptele mele răvășite, ziua este așa cum ai spus alb-negru... ca un film desprins din vise și amintiri neîntâmplate... Ardoare în plăci (?!), poate nu doar atât... cine mai știe... Mulțumesc! Maria, Poemul este cum ai spus tu, atât și nimic mai mult... l-am scris ascultând o melodie de la început și până la sfârșit - George Michael - Careless Whisper... Când am terminat de scris m-am trezit cu gura plină de cuvinte nerostite, întrebându-mă dacă e dragoste sau nu e... Apoi, mi-am acoperit toate gândurile, cu primul surâs adormit în oglindă, cu... E dragoste și nu e? E un șir infinit de șoapte răvășite... un vis ca o parere... Mulțumesc pentru înstelarea acestei zile, Maria, prima zi din cea mai frumoasă lună a anului. Cu drag, Madim
=  Mad,	ioan peia [02.Oct.05 19:06]
Pe aici te afli, asta-i zona în care excelezi... E drept că ai fost avantajată de această rară inspirație nocturnă, care a venit sub chipul unei nostalgii adânci, fremătătoare, sincere până la durere, nostalgie ce a determinat o autentică și profundă vibrație a rostirii. Fapt care nu se întâmplă chiar oricând și oricum, ci numai în momente de excepție ca acesta,- ai fost avntajată, da, dar nu trebuie să uităm că mâna și inima ta au dat la iveală astfel de mărturisiri frumos puse în pagină, iar nu altcineva. Cu acest poem, credința mea că tu ești o ființă lirică exclusiv spontană și că numai arzând poți convinge, se adâncește. Am întâlnit și lucruri mai puțin convingătoare în poemele tale anterioare și faptul acesta, după părerea mea, se datora exclusiv slabei conectări la atmosfera lor. Se simțea un pic convenționalul din ele, intenția de a poetiza, chiar fără clic-ul necesar. Nu voi încerca să scot ceva anume în evidență, - poema este remarcabilă în totalitatea ei, așa cum au subliniat și antecomentatorii. Vreau doar să-ți spun că o astfel de scrisoare sinceră și adevărată, minunată, la urma urmei, aș fi vrut să primesc și eu din partea iubitei. Căci, pe lângă frumusețea și limpezimea rostirii, ea dovedește și o rară generozite sufletească, acel tip de generozitate și dăruire care face dintr-o femeie o zeiță a iubirii... Ceea extrem de rar se poate spune că se întâlnește într-o lume în care egolatria, prost mascată, devenit un fel de boală la modă... Felicitările mele sincere și, - cum spuneam pe undeva, pe aici - până la urmă ceea ce rămâne, dincolo de stiluri și pistiluri, este acea vibrație profundă care face dintr-un suflet o metaforă rară a lumii!
=  Ioan Peia - raspuns	Madalina Maroga [01.Aug.05 20:31]
Io, Mulțumesc pentru frumoasele rânduri, de data asta chiar am roșit ca o pătlăgică. :) Poemul este scris la cumpăna dintre două zile, e scris dintr-o suflare, fără oprire, fără nici un fel de alt gând... Știi tu... poem Mad(e) in Tanam. Mă bucur de fiecare dată când lași câte un semn în subsolul textelor mele. Am trecut și eu prin gara aceea despre care tu ai scris... dar pentru mine atmosfera de acolo îmi face mai mult rau decât bine... Cu drag, Madim
=  Ce dantelărie bună de așezat pe o piele bronzată...	DAVID MEIO [10.Dec.18 14:27]
E un cântec, dacă mă vei întreba pe mine... Așa să rămîi mereu, Mădălina... să nu te urâțești, să nu care cumva... Ai umerii grei de frumos și îmi e teamă că vor ceda oasele sidefii care-ți țin aripile... Dacă m-ai întreba pe mine, obișnuit să înnebunesc după femeie, ți-aș spune că ai fost prea generoasă... D'aia spun eu, mereu: româncele sunt cele mai frumoase femei din lume! Le miroase pielea a scriituri sfinte... d'aia! Ține-o tot așa!
=  David Meio - cântec ;)	Madalina Maroga [02.Aug.05 09:13]
David, Mulțumesc pentru vizită și semn, mă bucur că ai simțit acest poem ca pe un cântec, este o melodie de aripi neterminată ,un cântec ce respiră și țipă din toate colțurile... Am să rămâna așa, așteptând să mai treci... Cu drag, Madim
+ strigat cu arsuri in palme	Daniel Bratu [03.Aug.05 17:18]
flacari de plina vara, versuri in puls cu nuante de ardere, transfigurari romantice trecand in plutiri peste balante moderne, cu afisaj, digitale si palpatoare pana la aorta, decodificare entuziasta, pasionala, rafinament credibil al relevarilor inconstientului, dicteu al gandirii sub lava, dar o lava gen lama, ca o lupa, suvoi controlat, subtilizand cu o clipire din ochi mijloce specifice avangardei, intregul text, un zbor complex cu aripi in unghi de simplitate a inspiratiei si limbajului, deschis catre adancurile chemarilor, pasiunilor, miezurilor de taina
=  Daniel Bratu - cu mulțumiri întârziate	Madalina Maroga [08.Aug.05 17:54]
Daniel , Te rog, iartă-mi îndelungata tăcere, am văzut comentariul tău și am rămas fără cuvinte, nici acum nu știu ce să zic... merg mai departe... Las semn de mulțumire către adevărata simțire versului. Cu drag, Madim