| = in vizita | Marinescu Victor [26.Jul.05 09:03] |
| daca pana la urma te vei urca in trenul cu miros greu imprimat în banchetele scorojite, transpirație și mizerie până si pe barele de fier, mii și mii de atingeri lăsând urme pe ele, alege sa cobori intr-un orasel de munte si leaga-ti singuratatea de el. eu unul asa as face :) urasc trenurile ce-mi trezesc diminetile in singuratate. astept sa-ti continui pasii pe caldaramul pustiu dar sigur. | |
| = Consecvență | Eduard Țone [10.Dec.18 14:27] |
| Bursucel revine. Pare mai degrabă un exercițiu (am citit și prima parte) și totusi el s-ar putea transforma, prin consecvență, într-o proză palpabilă. Există multe secvențe care au forță (trenul de la început, plecarea, chelnerița) și care, înșirate în viitor, pot crea lanțul acestei scrieri. Prin urmare se profilează, deocamdată "în lucru", un text mai mult decât interesant. :-) | |
| = raspunsuri | Dana Stanescu [26.Jul.05 11:20] |
| Victor, da un oras, satuc, de la Sibiu in sus daca se poate. complet de acord :). multumesc de citire. Edie stiee :))). sigur ca sunt exercitii, si asa e, dar in momentul asta chiar nu stiu unde o sa duca, ba chiar mi-e teama sa nu dau in telenovela. desi, daca ma gandesc bine, si o telenovela dusa pana la capat ar reprezanta o mica victorie. | |
| = povestea merge mai departe | Costin Tănăsescu [26.Jul.05 12:32] |
| povestea continua si nu pare a fi telenovela. un scenariu bun in care se face apel la sufletul cititorului, la atentia lui asupra amanuntelor. scrierea este din ce in ce mai buna si incepe sa "curga", ti-ai luat avant, cum se spune, tine-o tot asa. aerul din text nu este atat de "usor", este unul puternic, ametitor, si urci... si urci... urmaresc incantat povestea cu drag, | |
| = Costin | Dana Stanescu [26.Jul.05 14:17] |
| o sa merg pe instinctul tau si o sa zic si eu ca e bine, desi vantul lipsei de incredere mai bate din cand in cand. multam de trecere. :) | |
| = :) | Mihaela Merchez [26.Jul.05 22:10] |
| am citit pe nerasuflate si-am zis> asta e jurnal! am citit atent si am vazut ca e un fel de jurnal, e o proza buna, in lucru, si ma bucur ca ma lasi sa te zaresc la munca :) are nevoie de un titlu, de corecturi de tehnoredactare si de timp sa lucrezi. spor, dana! | |
| = ah | Dana Stanescu [26.Jul.05 23:18] |
| Auu da, acum am vazut ca mi-au mai scapat, desi am incercat sa fiu antena. Mai scot acum din repetitii. Multam de citire si de incurajari, Mihaela. | |
| = from the dionysian days | Raul Huluban [02.Oct.05 19:06] |
| Am citit ambele scrieri. Daca inclina spre jurnal scris cu un fel de aducere aminte, una rece, a celor trecute, sau daca mizezi pe altceva, pe redarea realitatii cat mai exacte, mie oricum imi place si nu ma intereseaza unde ot fi incluse mai bine; ba da, proza - fara atata stradanie de a incerca sa miroasa a literatura si sa fie pe placul cititorului. Sentimentul asa cum a fost/ asa cum s-au petrecut lucrurile, nemodelate, lucru care face mult pentru autenticitatea scrierii. Sa nu renunti la asta. Multe se pot imbunatati, stii asta, dar e un punct de plecare extraordinar de bun. In prima proza mi-a placut inceputul, atmosfera interiorului uman pe care l-am observat si "citit" cu atentie ca pe un personaj. Tot in prima, deviezi cumva de la tine prin faptul ca generalizezi, concluzionezi (mai mult sau mai putin) despre viata, etc, insa inceputul mi-a placut foarte tare. Intr-a doua creezi bine atmosfera trenului impletita cu senzatia ce ti-a lasat-o. Imi amintesc de "Cartea nuntii" de G. Calinescu, modul in care descria interiorul compartimentului intr-o maniera cuminte (datorata acelei vremi in care publicul s-ar fi crucit daca ar fi auzit "simțeam mirosul împuțit de tren întorcându-mi stomacul pe dos" cu toate ca si el folosea anumite trimiteri subtile spre senzatiile culese, dar intervenea o anumita autocenzurare in actului lui). Treci repede peste acea parte cu trenul incat mi se pare ca redai intamplarea + impresia + putin din ce te impinge sa scrii, trecand in graba. Mie imi place sa te urmaresc cum intri in (propriul) personaj si creionezi in detaliu (dar nu sa plictiseasca) atmosfera exterioara si interioara. Nu stiu bine face acea succesiune a intamplarilor "mi s-a parut..." / "mi-am tarat..." / "imi aduc aminte...", dar stiu ca spre sfarsit "iti spuneam..." / "iti repetam..." / "iti luam..." nu deranjeaza, e mai mult decat ok, m-a impresionat. Inca un amanunt: fa ceva cu "ca de câine crescut", repara cumva termenul de comparatie, nu suna tocmai bine. | |
| = ce-mi trebuia | Dana Stanescu [27.Jul.05 19:03] |
| da da , exact, incerc sa scriu ceva cat mai real si credibil, stiu ca totul e inca schematic. si ai dreptate cu concluziile, nici mie nu imi plac, dar nu stiu cum fac de umplu textele de ele. trebuie scuturat si inlocuit. bun. mai departe. in tren ar fi trebuit sa redau si ceva legat de oamenii de pe culoare ... si aici trebuie imbogatit. 'Mi'-urile alea sunt ticuri de care trebuie sa scap. rezolvat si cu acea comparatie. multam de feedback folositor. | |