| = oh well, whatever, nevermind | Raul Huluban [02.Oct.05 19:06] |
| Intotdeauna am vazut scrierile tale ca fiind redarea sentimentelor exacte, in starea lor pura, fara a le pierde pe parcursul scrierii; uneori ideea lor se intinde de la debutul textului pana la finele sau, alteori stari diferite se intind pe parcursul fotografierii gandurilor existente (de la startul luat intr-un mod obositor -fara miza pentru cei "exigenti" ca o culoare insesizabila aflata in jurul tau ce te apasa "m-am obisnuit" / "imi doresc" pana la -nebunia urcanda pe culmi- "acelasi timp ce se sinucide" / "incep sa-mi inventez trupuri din comete" care dau rotunjesc limitele scrierii). Multe nu vreau sa spun, sunt "ganduri" si e frumos sa ramana asa. La inceputul randului patru ai putea pune un "dar", lasa o continuitate si leaga mai departe. La "am descarcat niste melodii de la damien rice (stii 'the blowers' daughter) sunt linistitoare asa cum imi plac mie..." ceva nu imi place si nu reusesc sa-mi dau seama ce. Daca ar fi poezie si ai spune "am descarcat niste melodii de la damien rice" ar fi vorbarie goala, dar daca sunt ganduri, cu toate ca au caracter personal ai putea sa te autocenzurezi pe alocuri (ex. "sunt linistitoare asa cum imi plac mie..."). Fa ceva si aici "iar eu ma uitam la el"; exclude "iar eu". Restul Catalina... e nebunie de frumos. Scrie mail-uri cat mai multe, dupa care treci si pe la poezie. Tare as vrea sa le dau cu "iluminismul" tau in cap celor de la cenaclu, cu Pitoiu in primul rand. Au bientot, cea care pictezi ganduri (de data asta). | |