| = Alge... iederi... | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| Doamne, Mad, m-am destrămat de-a binelea în poema aceasta! Am trecut din vers în vers ca un olog prin amintirea proprie sale glorii. Totul spus din adâncul sufletului, cu atâta amărăciune... cu atâta amărăciune... | |
| = revin, | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| "stânca insomniei de iulie"... vers de 24 de karate! | |
| = "în cearcăne amuțite strigătul" | Dora Violet [24.Jul.05 14:35] |
| Poem feminin, un feminin intr-o spiritualitate limpede, fiecare vers se cere simtit, o profunzime tulburata de mersuri inapoi, de drumuri inainte, in cuvinte picuri, in metafore clestar, ca si cum grija expresiei este mai de pret decit forta impresiei. Remarc si eu eleganta scrierii tale astazi, printre alge de iulie, frumos te imbraci in roz-cenusiu, imi pare rau ca simti si tu ce inseamna cenusa de trandafir. Desprind versuri care au rezonanta in mine azi: "trenurile-mi pleacă iubirea aleargă cu picioarele desculțe în vagoane ca o pălărie cenușie a nopții în inima unei frunze crude ce-mi incendiază buzele, ochii acolo nimeni nu are să mă mai aștepte" Acel "Sus Mina" desi are alt sens si alt ton ales de tine, pe mine ma duce acum cu gindul la suspina... Indemul ce ia nastere dupa suspin. Poate ma insel, ori nu, nici nu mai conteaza. Frumos te lasi in: "jocul de-albastru de-a nimicul și timpul visul apei înghețat" Drag, Dora | |
| = Ioan Peia & Dora Violet | Madalina Maroga [24.Jul.05 21:27] |
| Ioan, Bine ai revenit in subsolul texteleor mele. Da, totul este spus din adancul sufletului, cu mult suflet... amaraciune sau iubire... parca nici nu le mai deosebesc. Stanca insomniei de iulie e de vina. :) Multumesc pentru karate! Te mai astept, cu drag. Dora, Stiu sigur ca ai vazut bine care este jocul albastru, de-a nimicul si timpul, in visul apei inghetat. Regulile sunt clare, e jocul nostru in noaptea aceasta de iulie. ;) Multumesc! Madim | |