| = da | Lucian Mușet [23.Jul.05 17:40] |
| am tot recitit de câteva ori; o să mă acuzi că sunt mereu cârcotaș, dar cred că fără strofele 1 și 3 e un text superb. cu bine, | |
| = Lucian | Vasile Mihai [23.Jul.05 18:01] |
| Multumesc pentru vizitele constante :). Doamne fereste, cum sa spun ca esti carcotas? Stiu de mult ca am scapari destul de mari, asa ca imi fac bine observatiile notate cu obiectivitate si fara ironie. Promit sa ma mai gandesc la eliminarea celor doua strofe. Cu prietenie, Mihai | |
| = as well as | Dora Violet [23.Jul.05 18:02] |
| "dospind în iarbă prin grădini presărate la picioarele străzilor și hrănindu-se cu inimă de vânt umbrele-mbrățișează genunchii iederii în adorație sălbatică" deosebite versurile, se remarca intr-un fel de contrast discret de celelalte. Realmente e o schimbare de decor intre primele strofe si urmatoarele iar finalul parca ticaie cumva spre alkt sens al unei continuari. "bătând n-are-importanță-ce oră de sfârșit și-nceput peste care își suprapune ecoul spărgând ecourile un glas ciobit de vreme ca o amforă" Este ora unei poezii la amiaza. Aceeasi, Dora | |
| = "e atâta liniște"... | Carmen Voivozeanu [23.Jul.05 21:35] |
| Textul imi aminteste de proza, minutios lucrata, purtand semnatura ta. Poate de aici si senzatia ca unele versuri nu-si gasesc locul, desi imaginea fara ele nu are aceeasi valoare Povestesti de azi, de o noapte in care "culorile se-amestecă-n griuri compacte" si "sunetele împietresc în nemișcare / spânzurate de frunze" dar tragand parca mereu cu ochiul la ieri "e atâta liniște încât se pot auzi casele amintindu-și viețile trecute" Semnul meu nu este atat pentru a remarca versurile, cat pentru a-ti sugera sa redai totul in proza. Cu drag, Ina | |
| = ... | Jigaranu Adrian [23.Jul.05 22:03] |
| e o taram de basm, un taram pe care, din pacate, nu pasim prea des. e atat de frumos...si nu ma pot abtine sa nu observ: sunt tot soiul de fiinte si creaturi fabuloase, insa oamenii par obostiti, sfarsiti, morti. de aceea, oare? | |
| = sugestii | diana geacăr [02.Oct.05 19:06] |
| strofa intai poate fi comprimata intr-un singur vers...care sa induca starea de liniste...si asa poati sa faci pe masura ce inaintezi in text...sunt multe imagini frumoase (am remarcat strofa a doua...casele...), dar si multe care ingreuneaza lectura...ramane aceeasi senmzatie de plutire...de timp oprit...si fara ele. titlul iti da dificultati de pronuntie...l-ai citit cu voce tare vreodata?! poate il redai in forma extinsa sau il schimbi... final ok...intregeste tabloul... numai bine | |
| = Proza, titlurile și oamenii | Vasile Mihai [24.Jul.05 12:22] |
| Dora, Carmen, Adrian, Diana, vă mulțumesc pentru vizita și mă bucur că sunteți aici pentru... a ma scoate din anumite stări de lipsă de încredere în mine. Dora, ai sesizat bine atât contrastul dintre strofe, cât și sugestia de continuare a finalului... o continuare în altă noapte, în altă poezie, în alt timp... pau poate chiar într-o după amiază de sâmbătă. Îți mulțumesc pentru că ai revenit. Carmen, ai dreptate, este o proză ascunsă acolo și care vrea să evadeze. Poate astăzi... sau poate mâine va avea suficientă forță să își deschidă larg aripile și să își ia zborul. Îți mulțumesc că îmi amintești de vechea mea haină care, poate, mă prinde mai bine decât cea nouă. Și îți mai mulțumesc că mă citești. Adrian, unii spun că somnul seamănă cu moartea, sau că moartea seamănă cu somnul. Unde sunt oamenii? Poate că noaptea, mai ales într-o astfel de noapte neclintită, ei dispar, rătăciți fiecare în propriile sale vise, poate că trec dincolo, în lumea aceea pe care o visează și care îi visează la rândul ei peste zi. Mulțumesc. Diana, eu am fost întotdeauna vorbă lungă. Probabil texte întregi de ale mele pot fi comprimate într-un singur vers sau în câteva vorbe. Unii spun că sunt redundant, că dau prea multe detalii... dar uneori nu mă pot împiedica să desenez fiecare detaliu, fiecare filigran al imaginilor din fața ochilor mei sau din imaginația mea. Că o fi rău... că o fi bine... asta nu mai știu. :) Cât despre titlu... cred că iar am făcut-o :)). Sunt tare curios când o să vină clipa aia când nu va fi nevoie să schimb sau să modific un titlu... Cred că ar fi mai sigur să îmi numerotez pur și simplu textele, că așa scap de o complicație. N-am știut niciodată să dau titluri și nici nu cred că o să învăț prea curând. Ai dreptate, se pronunță cam greu. Punem pe listă și textul ăsta pentru schimbare :)). Îți mulțumesc pentru sugestii și te mai aștept. Cu drag, tuturor, Mihai | |