| = jurnalul unei insomnii | maria balan [23.Jul.05 19:24] |
| dana, am citit curioasa jurnalul acestei insomnii pentru ca tot ce se intampla pe durata acestei luciditati si acuitati nocturne este o experienta interesanta, ca un fel de examen pentru gandurile si sentimentele din noi. cred ca insomniile nu se consuma in van, ne raman uneori raspunsuri, alteori imagini cu noi, despre noi. astept sa mai citesc. | |
| = insomnie cu speranta de vindecare | Costin Tănăsescu [23.Jul.05 21:12] |
| Aici o gasim pe Dana impartita-n trei parti de ea insasi. Ea ne marturiseste numai despre acele "parti" pe care vrea sa le cunoastem. Acest text este de fapt o confesiune, niste ganduri care o macina. remarc in mod deosebit "raspunsurile-ecou", niste raspunsuri care se lovesc de pereti si vin inapoi amplificate. De-aici tragem o concluzie ca ea este inconjurata de oameni frumosi dar numai atat, frumosi... de oameni care simt nevoia sa fie ascultati, care dau dovada de egoism. Mai aflam din "confesionar" ca este o buna ascultatoare, deoarece ea se intreaba, probabil retoric :"De ce aveți încredere în mine?". Dana are probleme si cu somnul, curand noptile ii vor fi toate albe. Viata este atat de rece cu noi... Sfarsitul ma face sa cred ca totusi lucrurile par sa se indrepte, "el" este "cald" si ii va incalzi si lumea curand. frumos, o noapte cu ganduri si fum de tigara cu prietenie, | |
| = eu? eu ! | Dana Stanescu [23.Jul.05 23:15] |
| Da, Marina, linistea noptii ne e haina, gandurile asemenea. E momentul ala in care poate suntem mai sinceri cu noi. multumesc de citire. Costin, ai intrezarit tu multe aici. Imi place sa 'fur' asa de la oameni cate un strop de frumos sau de talent, sau de lumina sau de povesti de la fiecare. E o confesiune aici dar lasa personajului si un pic de mister, da? :) Mi-a placut ca ai sesizat contrastul rece/cald. nu stiu ce va mai fi... | |
| = bursucelului | Sandra Hanna Segal [24.Jul.05 00:28] |
| Dana, in definitiv toata viata noastra e in lucru, doar ca uneori sentimentul asta devine imposibil de ignorat... dar dorinta de a controla totul e un fel de "caveman's approach to life". plus ca nici viata nu sta de pomana si ne da cu piatra peste degete, chiar cand ne credem mai in control:) nu m-am gandit pana acum la vampir ca bun ascultator, dar mi se pare un punct valabil:)... intre timp imi place sa te citesc printre visele mele intinse la uscat... iar chestia aia din final mi se pare una dintre cele mai faine declaratii de dragoste, de care destinatarul habar nu va avea ca atare, dar ceva tot va simti in visul lui paralel. | |
| = ... | Dana Stanescu [24.Jul.05 11:18] |
| Salutari, vecino de vis. Asa e , ai dreptate in ce spui. Sunt atatea moduri tacute de a arata cuiva ca il iubesti. Nu sunt 'vampir' asa cum nu sunt si alte multe lucruri pe care sper sa le spun mai departe, asta daca nu ma lasa 'motorul'. | |
| + ambele parti, excelente! | Vlad Catalin [31.Aug.05 09:28] |
| Da, o scriere excelenta! Am citit ambele parti, am vrut sa comentez la a 2-a parte dar... n-am avut voie. Proza ta de aici nu-i deloc 'in lucru', e de sine statatoare, o proza bine ancorata intr-o tristete posteveniment. O tristete cumsecade daca se poate spune asa. Adica nu-i o plangere de sine, o chemare la 'compatimiti-ma va rog!' si asta apreciez din plin. Mi-a placut stilul, e altfel decat al Bursucelului subtil de altadata, iar stilul asta mai direct, mai personal mie imi place mult mai mult. Mai ales a doua parte m-a dus cu gandul la o plecare catre nicaieri, o plecare linistita ca si cum nu mai exista motiv de graba. O burnita de toamna, o gara, un tren (eu personal as scoate injectivul de langa cuvantul tren), un rucsac, un somnn pripit intre doua statii. Tu n-asculti de nimeni, dar eu tot zic: as continua pe stilul asta. Prinde. Mi-a placut foarte mult - felicitari! st | |
| = Sache | Dana Stanescu [31.Aug.05 11:43] |
| Multam de steluta, adica de apreciere. Ma gandeam eu ca s-ar putea sa iti placa seria asta si stilul, numai sa ma tin eu de treaba si sa-l imbunatatesc, dar acum sunt prea agitata si nu am rabdare sa scriu ceva. p.s. parca am inchis tot, ma mir cum a scapat subsolul aici. da' ma bucur oricum. | |