Comentariile membrilor:

=  vai capul..	Edward Nygma [02.Oct.05 19:06]
Imi pare rau... dar promit sa citesc tot ce ai scris.. mai spre dimineatza... mai dupa ce`mi pun stampila falsa ca sunt negativ la tbc si sifilis... bafta...
+ zaț adunat în secunde	Madalina Maroga [20.Jul.05 10:28]
Claudiu, Eu chiar am avut rabdare sa citesc colajul tau, l-ai postat la o ora destul de tarzie... dar dupa cum vezi, unuii (a) mai simte inca lipsa ta de pe aici... Eu chiar am un telefon care formeaza-n secunde, am format 6141 + 5427 + 6165 dar... cum ziceam, era cam tarziu cand am terminat eu de citit, am sa mai incerc acest numat, azi, maine, poimaine... am timp, in 51 de secunde se pot intampla multe. :) in seara asta apusul se ridica de pe benzile magnetice ale cartelelor de metrou suntem doar noi balconul cafeaua si tigarile fara motive si fara nici un fel de entuziasm sa lasam sa-si ia zborul dintre palmele noastre florile de lotus sangerand, cactusii pe care stau impaiati ursuletii de plus suntem doar noi si ceasca asta de seara cu gura intoarsa in jos spre capetele noastre si zatul adunat anapoda în jurul lunii si asteptam intr-un fel cu teama dimineata de frica a ceea ce am putea ghici acolo odata ce ne-am trezi Pentru ca sun de pe secundele mele gratuite (6165), da-mi te rog versurile acestea sa le inserez intr-o noua secunda de inceput. Felicitari! Un colaj reusit cu mare, mare legatura intre secunde. Madim - din secunda 52
=  filosofia obsesiilor melancolice	Taisia Mihaila Negru [20.Jul.05 17:47]
Spun de la inceput ca nu mi se pare prea buna ideea de a posta un material asa voluminos pentru ca oboseste lectorul si e pacat ca substanta textului, cu nerv si percutanta altfel, nu va primi ceea ce merita.Poate era mai bine sa le fi postat separat, zic si eu dar tu stii mai bine de ce si cum.Eu am rezistat pentru ca secundele astea ale tale curg si suscita atentia. E aici un Eu intr-o deplina solitudine , cochetand cu un existentialism ateu chiar si revoltat de revolta inutila a unui Sisif contemporan. Secundele astea ale tale penduleaza intre a fi singur in lume si a simti singuratatea lumii, iar daca liberul arbitru este tocmai libertatea de a alege atunci e lesne cred de ce…”am nevoie de multe garaje sa-mi parchez neincrederea, stafia bucuriilor de moment, prietenii care mi-au lipsit mereu cateva fiole de moldamin sa amortesc pendula din sufragerie” Am senzatia ca cele 51 de secunde au fost scrise pentru a completa cele 9 secunde si a se constitui astfel intr-un intreg cu dedicatie. Mi-a placut…in special secunda 36.
=  pilot in deriva	nichita victoria [02.Oct.05 19:05]
claudiu știe bine: noaptea, timiditatea intelectuală are o prestanță de enciclopedist, ducând spre inspirație și chiar spre transă; ziua, vina timiditații duce la o altfel de prezență de spirit și la o exigență care poate trece drept aroganță și care, de regulă, este catalogată de către unii agasantă. am batut pasul pe loc prin secundele cu toamna care-si cerea iertare, prin secundele cu pasarea care se rotea deasupra blocului, prin 11, 12, 26, 35... n-ar fi corect din partea mea să-i descompun textele (unele). mi-e teamă că dacă trec de mai multe ori prin ele îmi vine să mă las de scris și să nu-mi mai acord nici o șansă dar... ar fi corect să-i mulțumesc (și) aici pentru toate dedicațiile:) 5427, eu
=  1 minut	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
edy, sper sa-ti treaca durerea. eu te astept, stai fara grija. mada, e cam lung ce-i drept, dar nu puteam sa fac 51 de posturi si nici jumatatile nu-mi plac. asa e, au mare legatura intre ele, secundele minutului, si minutul piciului ca sa zic asa. in secunda 52 iti multumesc, si nu numai. taisia, stiu ca-s obositoare, dar asa cum ziceam si mai sus nu m-a lasat inima sa le fac bucatele. e un post greoi, ai dreptate, ai nevoie de multa rabdare ca sa stai sa citesti. ai dreptate, cele 51 de secunde le completeaza pe cele 9. si vreau sa-ti mai zic o chestie, ai intuit si inteles totul, asa cum a fost cand am scris, si asa cum inca este si acum... si-ti multumesc. inseamna ca a fost eficient daca ai reusit sa vezi dincolo.
=  5427	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
trebuia sa-ti raspund separat. tu nu o sa te lasi de scris, stiu eu asta. iar despre secunde iti pot zice ca trec, altceva ramane, altceva... stii? si-acum da-mi voie sa-mi desfac parasuta 5427, tu
=  am strans mainile atator copaci	Adina Batîr [20.Jul.05 20:53]
Daca ar fi sa despic fiecare cuvant, nu mi-ar ajunge viata. Sunt multe filiatii si profunzimi care se intind pana inspre mistic. Totul pare a fi parte dintr-o poveste nesfarsita, inceputa pe undeva in universul natang al secundelor-lumina, unde se cauta cu inversunare o dovada de nesinguratate, ca omul ar fi pe undeva intre cautare si raspuns, intre iubire si resemnare. Se intampla aici mai multe varste ale strainului care priveste in oglinda, fiind un fragment din dumnezeul (in sens generic) inca necunoscut, dar care tine in maini poarta spre infinit. Apa in suflet, apa si gheata in jur. Obiectele prind viata in discursurile tale, se suprapun sufletului copil sau matur intr-o coexistenta abisala. De aici poate si sentimentul asta de adancire in inima, motiv al perpetuarii unei linisti solare.
=  inca o steluta	Mușat Dana [20.Jul.05 21:38]
Cred ca te-au durut rau degetele cand ai batut in tastatura cat m-au durut pe mine ochii. Dar a meritat. E frumoasa, merita inca o steluta, dar din pacate nu am cum sa ti-o dau. am si eu o intrebare: de ce ai nivel acces 10??????? drag, dana
=  frumos!!!	Georgiana Ciceo [02.Oct.05 19:06]
Cu toate ca, in alte cazuri, o persoana care ar spune ca textul isi pierde din vigoare si din intensitate datorita cantitatii, in cazul poeziei tale....tot ce pot sa spun ca, pe parcursul lecturii, mi-a creat, mie ca cititor, un univers individual, un univers personal...desi nu stiu daca imi apartinea mie sau era al tau.... N-as putea sa aleg pasaje din poezie...mi-a placut tare mult...mi-a dat o stare extraordinara...si iti multumesc tare mult pentru asta... O impletire excelenta a unei lumi mature, mahmure si, paradoxal, nespus de infantile.O revolta a unui copil fata de ceea ce vede, un copil care nu intelege totul asa cum e si, totusi, intelege totul mai bine si mai mult decat oricine. te felicit pentru poezie si iti multumesc in acelasi timp.
=  adina, dana, georgiana	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
draga adina vizitele tale mereu vor avea un efect pozitiv asupra mea. aprecierile tale mereu au fost perpendiculare pe text, ca si cea de fata.strainul, copilul dar si sisif iti multumesc frumos. dana nu prea m-au durut degetele, a trecut vremea aia. am nivel 10 pentru ca uneori sunt cam obraznic ( cred ). ma bucur ca a meritat, inseamna ca o sa mai vii in vizita. eu te mai astept cu placere. geo, chestia cu copilul din sfarsitul comentariului tau m-a pus pe ganduri. sa stii ca s-ar putea sa ai dreptate. efectul lecturii e vizibil in ceea ce spui. inseamna ca e bine.
=  zi-le loredana!	serban georgescu [21.Jul.05 17:19]
oho ba chiar ohoho! presimt ceva bun aprofundez si revin
=  un-doi-trei deschid ochii	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
cam cat de bun ?
=  atentie,au inceput copacii sa moara unul in bratele celuilalt	serban georgescu [22.Jul.05 16:28]
vin imediat
=  ma intorc, sigur ma intorc	serban georgescu [22.Jul.05 16:37]
"o pasare se roteste deasupra in jurul blocului meu o ia in cioc pe mama si dispare" batrane te iubesc
=  inca putin si ajung	serban georgescu [22.Jul.05 17:12]
Intr-o zi un argentinian orb si batran scria: "Un om ce-și îngrijește grădina, așa cum dorea Voltaire. Cel care mulțumește pentru că pe lume există muzică. Cel ce descoperă cu bucurie o etimologie. Doi funcționari care, într-o cafenea din cartierul Sud, joacă șah în tăcere. Ceramistul care pregătește o culoare și o formă. Tipograful ce culege cu grijă această pagină, deși s-ar putea să nu-i placă. O femeie și un bărbat care citesc terținele finale ale unui cânt. Cel care mângâie un animal adormit. Cel ce justifică ori vrea să justifice un rău care i-a fost făcut. Cel care mulțumește pentru că pe lume există Stevenson. Cel ce preferă ca dreptatea să fie de partea celorlalți. Aceste ființe, care nu au știre unele de altele, mântuie lumea" as vrea sa adaug la aceasta lista mereu incompleta un nume: unu atat cine are urechi de auzit sa auda si cine are ochi de vazut sa vada Ma mananca palma piciule si se face tarziu. Din ce in ce mai tarziu. Si cu cat se face mai tarziu cu atat urmele de copite ale primaverii se sterg de pe pamant. Bai piciule te invit sa dai cu capul de oglinda din baie. Poate asa o sa invatam sa tacem dracului din gura. Ca fratii nostri, scaunele si paturile. Bai piciule, astazi mi-ai fost tata. Batrane, te iubesc.
=  Am invatat sa ma leg la sireturi :))	Dinis Adrian [22.Jul.05 17:28]
Tind sa vin si eu in secunda mea eterna. Aici este vorba despre o implozie de idei caci se pot intampla multe in 51 de secunde, dar nici chiar atatea! Tind sa spun ca scrii divin. Nici n-am avut nevoie de rabdare... fiecare cuvant(intelesul lui) a mers la tinta adica mi-a atins sufletul. Despre nivelul tau 10 cred ca da e cauzat de faptul ca uneori esti cam obraznic. Insa, intre timp am invatat sa ma leg la sireturi si am facut planuri sa-ti fur diamantul ca sa vad si eu ce vezi tu. Dintotdeauna am vrut sa vad cerul! Si cat despre unii. Ce daca se schimba? Cu una cu doua as intra peste ei. :))) Sa nu cumva sa crezi ca n-am inteles mesajul. Mi-a placut la nebunie. N-as putea sa fac o analiza pentru ca ar fi de spus prea multe. Ca sa vezi cat de mult mi-a placut am mai citit-o o data si mi-am redefinit pe alocuri eu piciul ca iubita mea micul meu hobbit. Cu invidie si stima, night_isinddur
=  serban si adrian despre 51 + 9 secunde	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
serbane, comentariul tau e tare surprinzator. intr-un fel presimteam eu ceva 'in neregula', dar nici chiar asa. in orice caz, ceea ce simt eu este ca ai inteles ceea ce era de inteles, si asta nu poate decat sa ma bucure, mai ales la pasarea aia care tot ia lumea-n cioc, si la copacii inlantuiti. si sa stii, era odata sa dau cu capul in oglinda, nu am facut-o, o s-o fac intr-un viitor text, promit. adrian, vizita ta e la fel de surprinzatoare ca cea a lui serban. daca ai inteles ideea schimbatului este bine, ca sincer sa fiu, la inceput nici eu nu prea am priceput ce am vrut sa zic. nu ai ce sa invidiezi, crede-ma. you'll see. cat despre acest ciclu poate ar trebui sa zic ca l-am scris tot ascultand Rammstein - Amerika, Du Hast, Ich Will George Baker - Paris Nights si soundtrack-ul de la Flashdance. si ah, sa nu uit, nu-n ultimul rand, inainte de tot, a fost o anume persoana care m-a facut sa scriu ciclul asta. ea este piciul cel adevarat.
=  cu pauze de respiratie	Bianca Iulia Goean [23.Jul.05 22:39]
Unule, am citit poezia aceasta de joi cu din ce in ce mai mare bucurie. Nu am avut insa timp atunci sa las semn, nevrand sa fie unul in graba. Nu vorbesc numai de evolutie, ci de maturitate, abordare in forta si in acelasi timp cu o franchete dezolanta din perspectiva absolut originala a unor intrebari de esenta. Marturisesc: am simtit nevoia de a face pauza de respiratie dupa fiecare "secunda". Unele chiar le-am intors in timp, le-am retrait. Sa-ti spun felicitari, ar fi poate desuet. Sa-ti spun insa ca ai schimbat mult, principal si ca ai imbracat poezia in haina ta proprie, asta poate va fi mai aproape. Am si doua critici, una majora: trebuie sa re-editezi, trebuie sa scrii corect. Consider ca nu poti sa faci poezie fara sa respecti limba in care scrii. Incepusem sa notez greselile pentru a te ajuta, dar la un moment dat chiar am renuntat, sunt mult prea multe, si nu numai de redactare. Chiar iti doresc sa te vad "pe hartie", si chiar "in a hardback book" ;-)), dar problemele acestea nu ti le va rezolva editura la corectura... Sper sa nu te deranjeze interventia aceasta, pentru ca asta ar insemna sa nu ajunga la tine mesajul meu. Ai citit Ernesto Sabato, Intre scris si sange? Iti recomand cartea aceasta... Si a doua: ai vreo doua "secunde" unde mi se pare ca nu ai vrut sau nu ai reusit sa treci dincolo de revolta pasiva, unde nu ai vrut sa ne spui ce se intampla de fapt cu tine, sa ne treci prin tine, ci te-ai multumit sa ramai la general. Or in poezie, oare cine spunea? ;-), nu generalul ne intereseaza, ci unicul poetului. Nu iti voi spune eu unde, tu stii mai bine daca este asa, unde; daca nu, my mistake. Cu prietenie, Bianca
=  instantanee	Nicoleta Tase [02.Oct.05 19:06]
Clau, mie îmi pare aici o schimbare de registru față de poemele mai vechi. Văd o altă față a ta, cumva mai împăcată cu lumea din jur, cu trivialitatea lucrurilor mărunte care devin numai pretexte pentru sentimente. Am avut senzația de fotografie... instantanee realizate cu blitzul. Trecerea de la o secundă la următoarea ținându-mi respirația. Ai câteva versuri în care devii de-a dreptul liric, în sensul ăla ușor demodat sau ușor prăfuit de atâta literatură mediocră („care din cele 12 luni ale anului / isi alege una in care / sa doarma la fiecare capat de curcubeu”) iar alteori versurile sună vădit stănescian („naiba stie ce fel de potcoave o avea si primavara asta / de i se vad urmele in pamant / chiar si dupa ce pleaca”), poate și datorită „dialogurilor” închipuite și a prezenței unui înger care nu pot să nu amintească de Nichita. În altă ordine de idei, ceea ce am apreciat fără rezerve este ruptura, trecerea bruscă întotdeauna de la ceea ce începe părând a fi o imagine lirică sui-generis la un element al realului care se instaurează brusc, fără drept de apel și care nu numai că salvează secunda respectivă de la „dulcegărie”, dar îi conferă o forță impresionantă. Până și aluziile culturale de toate felurile sunt de fapt de-mitizări-re-mitizări, inedite, în care schimbi un element aparent minor, însă se schimbă în fapt semnificația cu totul. Nu pot să nu remarc de asemenea piciul care pentru mine devine prezența cea mai fascinantă a textelor tale, întotdeauna vrând să treacă neobservat, dar de fiecare dată nereușind pentru că îi atribui semnificații inepuizabile. 51 de secunde incredibile.
=  bianca, nic	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
bianca, eram atat de obosit cand am postat ca m-am chinuit totusi citind de 4-5 ori sa gasesc 'eventualele greseli'. am gasit eu cateva dar se vede treaba ca nu pe toate. de hardback book ce sa zic ? parca e prea devreme, parca e prea. Ernesto Sabato, Intre scris si sange nu am citit dar promit sa caut, in general urmez sfaturile cu privire la lectura. si sa stii ca ai dreptate, mi se pare ca-s mai mult de 2 secundele alea de care spui tu, pur si simplu am vrut sa 'opresc totul' si sa-l las asa cum e. nic, marturisesc ca de abia l-a sfarsit mi-am dat seama de asa zisul 'risc' pe care mi l-am asumat cu privire la 'dialoguri', dar zic eu ca am reusit sa surprind ideile intr-un cu totul alt mod decat cel previzibilo_abstract sau daca e pe undeva ceva legat de abstractul asta cred ca am reusit, daca nu sa zic , macar sa bat spre ceva diferit. uite m-a impresionat observatia ta cu privire la 'dulcegariile' alea. pur si simplu am vrut sa vad ce iese. si ca tot vorbeai de pici ( si ca tot ai amintit de nichita ) mi-am adus aminte de o chestie pe care o spunea in metafizica poeziei, sau nu mai stiu exact cum - sunt prea obosit la ora asta - cum ca fiecare din noi ( cei care scriu ) au nevoie de o obsesie. obsesia ori te face sa te repeti iremediabil, ori iti da acel strop de noutate de care ai nevoie. in cazul piciului, el e mai mult decat o obsesie.
=  ti-as da stelute de-as putea!	ilona braica [03.Feb.06 10:05]
am vrut sa trec mai departe fara a-mi spune parerea, dar am citit doar cateva dintre secundele tale si mi-au placut, desi e clar ... esti exact opusul meu, scrii cu totul altfel, eu nu voi putea scrie niciodata asa si de aceea te admir si ii admir pe cei care o fac. Am vrut sa trec mai departe pentru ca voiam sa citesc tot, inainte de a spune ceea ce cred, parerea mea e aceea de om simplu, nu de cunoscator in ale poeziei si desi tie nu ti-a placut poezia mea, eu iti multumesc totusi ca te-ai obosit s-o citesti si sa-mi scrii ce crezi. Eu nu pot sa-mi schimb stilul, daca pot spune ca am un stil, poate ca e cam mult spus, dar voi invata poate sa imi cizelez poeziile si textele. Cum spuneam intr-un alt comentariu, uneori ma intreb ce caut eu intre atatia oameni talentati?! Dar am vrut si eu sa incerc sa-mi dovedesc mie ca pot sau ca nu pot. De asta am intrat si-am postat textele mele pe site. Ca tu esti bun, o spun si comentariile colegilor, as fi curioasa sa aflu varsta ta, dar nu cred ca ar conta prea mult, am intalnit deja pe acest site oameni tineri care scriu de parca ar avea un veac in spate si oameni mai putin tineri, care sciu asa ca mine, de parca abia ar termina clasele primare. Mi s-a spus sa scriu cu rima alba ca e mai apreciata, dar eu nu pot, atunci mai bine-mi pun gandurile in proza. Si revenind la poezia mea cu fluturi, poate ca nici eu nu respiram cand am scris-o, adevarul e ca in ultima vreme am trecut prin atatea momente neplacute incat ele se regasesc in ceea ce scriu si cel mai des ... am senzatia de sufocare, poezia sau faptul ca scriu imi da o oarecare liniste si o senzatie de eliberare. Revenind la secundele tale, atat cat am reusit sa citesc mi-a placut asa ca voi reveni cand voi avea timp sa le recitesc si sa le citesc pe toate.Da si eu m-am gandit ca sunt prea multe, dar te incita sa citesti mai departe, te fac curios sa vezi ce mai e in urmatoarea secunda.O sa-ti scriu parerea mea dupa ce voi citi tot. Am mai citit o poezie de-a ta cu foarte multe stelute, dar aceea nu mi-a placut si bine am facut ca am mai incercat una.Altfel imi faceam o parere gresita despre tine.De ce nu mi-a placut? Pentru ca e prea complicat limbajul tau pentru mine, pentru ca am un vocabular mult prea restarans ca sa pot intelege cuvintele tale, darmi-te sa mai inteleg mesajul lor! Dar asta nu-mi dovedeste decat ca eu am un orizont ingust, departe de mine gandul de a te cataloga in vre-un fel. Iti doresc succes in continuare si astept sa intrii cand mai ai chef si pe pagina mea sa-mi spui ceea ce crezi. Multumesc!
=  ilona	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
de abia acum am vazut comentariul tau, si corect este sa-ti raspund. daca simti ca vrei sa scrii, scrie, ca o faci bine sau slab, depinde de tine. oamenii din jurul tau pot fi repere, dar si limite, trebuie sa stii doar cand sa-i iei in serios si cand nu. de asemenea depinde si de motivele pentru care scriem, daca scriem pentru ca e un fel de-a ne lamenta, de-a ne vorbi noua insine, atunci nu trebuie sa ne deranjeze comentariile celorlalti pentru ca ei nu-s rautaciosi, sunt nestiutori numai, nu au de unde sa stie toate astea. daca scriem pentru ca vrem sa facem ceva cu poezia/literatura, atunci ne putem permite sa intram in lungi polemici terminabile sau nu. comentariul tau m-a facut sa zambesc, sa zambesc foarte sincer, pentru ca si tu ai fost sincera. multumesc
=  te dai la mine ca poetul, dar ...!	Adrian Firica [31.May.06 00:55]
faci pe nebunul cincizecișiunu te dai la mine ca poet în secunde cu diamantul sub perna vreau sa tai cerul si nu stiu exact de unde sa incep decupez carul mare intai privesc partea cealalta afara scoate capul ca ma schimb ma, zice Dumnezeu: orice ni se pare asimetric fiecare vestibul din inima padurilor cu roua si ceata fiecare privire a lui Lancelot cu cate un suspin de-al lui Guineverre si intr-un final nu conteaza daca esti descult sau nu intai
=  firi	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
ahaaaa, deci io-s urmarit de tine de multa vremeee. urmaritorule