| = deschid ochii | Anghela Homu- Drăcea [10.Jul.05 07:32] |
| închid ochii deschid cerul baldachinului alb sînt omul fără coșmaruri femeia doarme alaturi zambeste in somn aproape simt aproape gust mirosul insulei nefericirii în partea aceea de lume unde frunzei ii cad copacii unde frumusețea femeilor este un anotimp anacronic inchis capricios imprevizibil nelipsit din coliviile pescarilor nebuni sportivii unditei ai acelor iscusite marii astrologi îi studiază kabala faldul caderea lui din cer de baldachin murmurînd în bărbile lor asimetrice alchena uitarii formule imposibile despre dragoste si derivatii ei apoi predicile lor se ștanțează pe ghilotine fac umbra gatului subtire cu împuterniciri elegante imperiale sadesc crini ei cresc din sangele ei dincolo de rîul morții dincolo de anotimpul uitarii poate de aceea se tem bărbații poate de aceea ma tem de spectrul dimineților albe | |
| = omul fără coșmaruri | Sandra Hanna Segal [10.Jul.05 04:58] |
| in replica la barbatii care se tem de spectrul diminetilor albe, eu iubesc spectrul zilelor lungi si al noptilor care nu vin decat dupa 11 si stau pana pe la 4:) la kabbala nu ma bag, ca imi cunosc hotarele ignorantei, desi as putea sa-mi pun snur rosu la mana sa-i impresionez pe cei cu barbi asimetrice (am incercat odata sa manipulez o poza cu barba in Photoshop, avand doar o jumatate de fata si m-a izbit nu atat simetria neomeneasca a fetei care a rezultat, cat simetria barbii, a fost un fel de OMG, it's freaky!) si iti dau dreptate cu frumusetea femeilor ca anotimp... nu numai ca e capricios si imprevizibil, dar e si al naibii de scurt | |
| = pentru Anghela și Sandra | Virgil Titarenco [10.Jul.05 09:38] |
| dragele mele, cînd vă citesc ce frumos comentați îmi vine să mă fac poet, dar nu știu cum... Sandra, hai să o fac și eu pe deșteptu' și să spun că frumusețea interioară face mult mai multe parale. Dar oare mă crede cineva..?! superb Anghela Și uite Sandra cum m-ai făcut tu să schimb titlul la text. trebuie să te feliciți pentru asta. Nu multă lume a reușit performanța asta considering my stubbornness. | |
| = traversare | marlena braester [10.Jul.05 22:55] |
| pana in spectrul alb al diminetii somnul e traversat de prezente ce-i construiesc, prin aluzii, fluiditatea - pescari, insule si un riu, un singur riu al mortii: negarea cosmarelor? | |
| = "spectrul dimineților albe" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "aproape simt mirosul insulei nefericirii în partea aceea de lume unde frumusețea femeilor este un anotimp capricios imprevizibil nelipsit din coliviile pescarilor nebuni" Un masculin echilibrat în poezie este rareori vizibil în diminețile albe, cu atât mai greu de regăsit la orele când eliberarea din coliviile vieții își găsește rostul. Îmi place acest poem pentru felul în care își definșete limitele trăibilului prin metafore simțite, nu doar alese pentru a evidenția. Îmi place și pentru gravitatea ascunsă de aparența ludică și îndeosebi pentru felul în care transmite complexul fără prețiozități inutile. A nu te regăsi într-un coșmar este dorința oricărui bărbat când își așterne gândul pe o pernă de femeie. Frumos. Drag, Ela | |