| = Ela... | Lucia Firefly Popescu [09.Jul.05 12:47] |
| "mă strâng închipuirile tale urlând înspumate spre liniștea mea plânsă lasă-mă-n doliul ușilor închise pentru totdeauna ferecate" Nu imi place sa te vad plangand.. Stiu ca nu plangi cu lacrimi, si stiu ca asta e mult mai greu de suportat. Dar plange sufletul tau, plang aceste versuri... Te astept sa poti surade din nou... Drag mereu, Lucia. | |
| = în clipele tale | iulian cimpoeșu [09.Jul.05 12:52] |
| ela, mă sperie puțin (mai mult) versurile tale. te descopăr altfel, tristă, supărată pe viață. „aproape de moarte mă strâng închipuirile tale”. textul e bine clădit, dar fiind trecut la „personale” e clar că e viu, că suferința e a ta, nu e închipuită. mă doare (și) suferința altora. drag, iulian p.s. a mers bine azi poezie.ro? eu n-am reușit să intru până acum. | |
| = parere pt Ela :) | Octav [02.Oct.05 19:06] |
| Ela , as vrea sa stiu daca la baza poeziei sta o experienta din viata ta sau textul e rezultatul unei ''simple'' stari :).Sper ca nu is prea indraznet.Poezia imi place ca e profunda, doar ca starea mea sufleteasca ma face sa cred ca e putin cam sobra pt mine, in momentul asta. :) Iuliane, si eu ema avut probleme cu accesu pe site :( . | |
| = regăsiri | Alina Manole [09.Jul.05 13:59] |
| A rezona cu un poem ca și cum ar fi rupt din tine, poate dincolo de tehnică sau curent literar, a regăsi aici "liniștea mea plânsă", cred că e fantastic și la o limită unde reîntoarcerile există. Azi vei scrie un alt poem, altfel sau poate îl voi scrie eu. | |
| = Mereu IUBITÃ de oamenii poeziei | erika eugenia keller [02.Oct.05 19:06] |
| Senzație de gol Pătrundere în vis Animal mereu flămând SINGURATATEA….. Miliardele de ‘’nume’’ ale iubirii Grotești fețe ascunde ‚’spirit bolnav de treceri te du amorurilor în alte trupuri abia descântate eu port negrul ‘’ clipelor tale curând va veni și clipa mea, Voi râde cu poftă, atunci Închizând gura bestiei! *** P.S. Și stiu ...simțind... cât de iubită sunt și de oamenii poeziei :) .......................................................... Ești a noastră, te iubim , te iubim , te iubim , te iubim! Ne încânți cu tot ceea ce ne dărui aproape zilnic. ;) | |
| = man, she did it again:) | Sandra Hanna Segal [10.Jul.05 04:44] |
| "mă arde blestemată calea ca pe-o vădană cântând zorile-n smirnă" cel mai frumos lucru pe care l-am vazut azi | |
| = Raspunsuri | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Firefly, eu cind pling inchis sau deschis nu mai pot scrie. Aici e scriere, ceea ce inseamna in mine viata. Este o istorie ce mi se arata si care ma lasa in astfel de cuvinte aproape smulse din inimi. E istoria unor oameni. Adevarul ei. Atit. Multumesc pentru cum ai simtit-o. Si pentru ca ai revenit. Iulian, este la personale fiindca ultimele mele texte au fost la personale, multe altele vor fi la fel. Este ceva ce ma inspira din viata oamenilor sau din calatorii, din viata zilelor traite. Nu te speria, la limita intre fantastic si real, viata noastra. Multam pentru ginduri, mereu fidel. Octav, este o experienta de viata care mie mi-a inspirat aceste versuri, dincolo de otice canon al scrierii. Indrazneala uneori e si binevenita. Si daca starea ta sufleteasca nu a avut nuanta trairilor din aceste versuri, e bine. Nici sa nu o aiba urmatorii ani buni. Multam. Alma, dincolo de tehnica si curent literar, tu ai simtit poemul acesta fara canoane, numai traire, ai scris un altul vad, cu intreaga rigoare, asa cum te cunosc, cu inspiratie si gratie. Multumesc pentru acest semn, poate ca il asteptam. Uneori scriu ceea ce se intimpla in oameni. Erika, iti multumesc pentru versuri si pentru ceea ce simtit, eu ramin uneori la marginea gindurilor si a trairilor celor ce sunt in viata mea. Si scriu. Voi scrie desigur si altfel. Hanelle, fain titlu, ma bucur ca ai surprins versurile-esenta din poezia asta abia scrisa. Si, de au fost atit de frumoase, le prinde undeva intr-un gind. Multam pentru zimbet. Multumesc voua, Ela | |
| = ravasitoare scriere | Bianca Iulia Goean [11.Jul.05 10:59] |
| Ela, ai zugravit aici un cosmar al unor vieti inchise in acelasi spatiu stramt, fara iesiri (doliul usilor inchise), fara aer (nimic de ferestre) acolo unde este imposibil sa mai creasca ceva, in absenta iubirii si-a deschiderilor. Acolo unde un vlastar incearca sa poarte povara unor iluzii?... cum sa mai poarte si floare... tulburator si mult prea real tablou, poate de aceea si versurile mult mai ermetice decat de obicei, dar tu stii ca mie asta imi place. ravasitoare scriere... | |
| = Dalba | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Sunt vieti ravasite, parca din "tata in fiu" cum se spune, care ni se lasa uneori in grija, alteori ni se adapostesc pentru o vreme aproape fara sa stim cu ce rost. Inspirata dintr-un fel de realitate,poezia a fost poate doar prilejul unei impartasiri cu sens. Multumesc pentru discretia cu care ai asternut intensitatea rezonantei aici. Drag, Ela | |