| = cum sa vorbim despre fericire | maria balan [08.Jul.05 08:44] |
| asa numi-o o intamplare ciudata...aceea ca ieri, asta-noapte, in aceasta dimineata..imi puneam aceeasi intrebare: cum am putea vorbi despre fericire? cum am putea afla, apoi impartasi despre esentele ei? textul tau ma 'incurajeaza' inca sa mai gandesc... nastia, cu drag. | |
| = maria balan: am dat-o-n bara | loredana ioana tudor [08.Jul.05 16:38] |
| daca textul meu "te incurajeaza inca sa mai gandesti", ci nu sa scrii, inseamna ca am cam dat-o-n bara!:-) De altfel, cum spuneam, cel mai greu lucru e sa scrii de(spre) fericire... foarte incantata de trecerea ta, poate polemizam candva la tema:-) samantha | |
| = Fericire? | Adelina Ionescu [08.Jul.05 17:37] |
| Lore, m-ai naucit. Oscilez nehotarata intre fericire - nefericire - credinta - moarte. M-ai purtat in bratele cuvintelor tale de la o extrema la cealalta, incat acum, stii ce voi spune? Cel mai mare sacrificiu al mintii umane nu este acceptarea mortii, ci asumarea vietii, asa cum este ea. Are oare vreo legatura cu ce ai scris tu? Cu notiunea de fericire? Drag de tine, Adelina. | |
| = adelina ionescu:binomul fericire/nefericire | loredana ioana tudor [08.Jul.05 18:16] |
| curios! dupa ce am postat eseul asta, ma gandeam ca mi-ar fi placut sa abordez un pic exact acest aspect: a-ti asuma viata e un act de mai mare curaj decat a-ti asuma moartea? Oare a-ti asuma moartea e curaj sau lasitate?!? pe urma, mi-am amintit ca am mai citit despre lucrul asta si-nca randuri atat de "destepte", incat revenind si eu asupra subiectului, nu as crea decat efectul unei imitatii jalnice de Grigorescu pe peretele unui muzeu care contine toate originalele. Si ce zici tu despre asumarea vietii, da, are legatura cu binomul fericire/nefericire; cred ca astea doua-s ciclice, am fi o specie suicidara prin definitie (probabil), daca nu ar fi asa. frumoasa regasire, multumesc de trecere drag,samantha | |
| = da, măi, fată, tu chiar ești fericită | Corneliu Traian Atanasiu [08.Jul.05 23:14] |
| Am ajuns la tine. Fericirea este, cred eu, o stare asemănătoare extazului mistic, numai că nu este urmarea vreunui exercițiu ascetic, se întîmplă ciudat și profanilor. Se întîmplă mai des la vîrstele fragede, cînd disponibilitatea pentru ea e mai mare (această disponibilitate eu o numesc candoare). O explicație a faptului că ea e tot mai rară cu vîrsta este foarte simplă: este considerată un lucru frivol care te abate de la treburile serioase, presante, urgente. Este amînată după concepția că, pasămite, ar trebui să o pregătești îndelung. Loredana, mi-a plăcut la tine. Dacă vrei să mai citești păreri, găsești la mine încă vreo cîteva încercări pe aceeași temă. | |
| = rasucind fericirea pe toate fetzele | loredana ioana tudor [09.Jul.05 00:00] |
| corneliu:sunt de-a dreptul incantata! de vizita (mai ales ca-i prima), de impresia lasata(ca doar "v-a placut la mine", nu?) si de invitatia la lectura si aprofundare a notiunii de fericire. nu e, oare, curios cum omul suceste si rasuceste pe toate fetele notiunea de fericire, ca pe ceva destul de strain, in timp ce nefericirea pare sa fie ingredientul nostru de baza?!? (va) voi citi, nu as putea spune exact ce m-a facut sa intru-n pagina dvs azi, pt prima oara; aceeasi senzatie inca nelamurita ma impinge de la spate sa rascolesc prin rafturile de ganduri ale domniei-voastre.si sper sa va mai vad in pagina mea, macar cand o s-o merit! samantha | |