| = dialog înte cămările sufletului | erika eugenia keller [07.Jul.05 07:50] |
| "ne rămân stinse culorile ...... fărăderostul culorilor pălește ...... caut permanența singurei mele treceri prin uleiurile timpului" arta picturii exprimată în cuvinte, versuri care se și văd se și simt, ca un dialog înte cămările sufletului. .......................................;) | |
| = alunec în cobalt spre ultima linie | Maria Prochipiuc [07.Jul.05 08:52] |
| Singurătățile au poate cele mai frumoase culori, fiindcă sunt așternute pe șevalet cu multă, multă atenție pentru a scoate în evidență această stare, uite deja spui după cum am intuit: alunec în cobalt spre ultima linie a orizontului tău netrăit Și mereru va fi simetrie, fiindcă pentru a defini această stare fiecare linie contează foarte mult , fiecare culoare reprezintă pe umerii tăi sidefii scorburi de salcie acolo își simt ei nuanțele fără temeri Versuri de referință : îmi iau întâi paleta și scobesc în ea propriul trup adâncit în ape Uneori și singurătatea e frumoasă, fiindcă cuprinde în ea atâtea stări pe care le trăiești și le retrăiești. Să știi că m-am detașat complet de imagine, aici nu am putut să le întrepătrund, citeam poemul tău privind tabloul , dar detașat de a face o simulare măcar | |
| = Erika, Maria | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Erika Eram pe vremuri pasionata sa pictey cuvinte. Cred ca de un timp imi revine aceasta dorinta si incerc sa o las vie. Multumesc pentru nuantele tale. Maria Iti poti picta sufletul numai dupa ce te detaseyi de orice imagine si il veyi asa, intr-o singuratate in armonie de nuante. Simetria si asimetria se imbina, ca si imperfectiunile ce pot da sens unei asa dorite perfetciuni. Ma bucura ca te-ai putut detasa de tablou simtitndu-mi spiritul. Multumesc voua, Daniela | |
| = contra pictata | Bogdan Groza [07.Jul.05 10:05] |
| iti raman neculese florile... Cum care flori? cele asternute pe trupurile-ti golase singuratice, ce aluneca inspre ultima linie a paradisului tau netrait de femeie cazuta pe pernite pictate in acuarela ca sa poata sa se nasca pictori copii si sa picteze la randul lor scorburi imperfecte de salcie acolo isi vor face ei ucenicia fara temeri... masoara cu degetul mare trupurile marmurii habarn-am-ul culorilor nu e o problema se ia usor rosul se combina cu violetul imbibat de apa si apoi, cu o singura trecere de pensula peste contururile unei ore de iubire inrameaza macar o ultima data in viata surasul extatic al Giocondei ce se leagana, rasfatata in barca lui Eros | |
| = Bodoganel | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Măi lasă-mi florile în pace că sunt puse bine, văz că te-ai făcut un mic Leonardo, însă zâmbetul meu nu prea îl cunoști, poate doar hohotul de râs de după contrele astea zăpăucite. :)))) Și nu te mai lăgăna atât, crează dependențe și p-ormă o să începi să te dai cu capul de totți pereții. :)))) Și precizare importantă: nu am căzut decât când eram mică de pe bicicletă. dar vorba aia, dacă și căderea este ca mersul pe bciicletă, atunci ar trebui să tac. :))) Daniela | |
| = Când cuvîntul pictează imaginea | Magdalena Dale [07.Jul.05 10:45] |
| "singurei mele treceri prin uleiurile timpului fără să fiu înrămată nici măcar o ultimă dată" Ești înrămată în poezie și scobești în paletă pentru a descoperi sensurile adânci ale unei existențe ce se vrea descifrată în nuanțe de culori semnificative. "ne rămân stinse culorile așternute pe șevaletul singurătății alunec în cobalt spre ultima linie" Culoarea de cobalt pe care o dai tu singurătății mi-a plăcut foarte mult.Culoarea albastră a cobaltului este speranță, dar în același timp profunzimea apelor unei mări liniștite străjuită de țărmurile poeziei din tine. Din nou tabloul spune la fel de mult ca și versurile. Gânduri pe luciul învolburat al apei. Foarte frumos, Ela! Îmi plac mult poeziile astea ale tale, unde cuvântul pictează din nou imaginea. Claude Monet? Impresioniștii au vrut să eternizeze clipa, așa cum fac și poeziile tale! Magdalena | |
| = Magdalena | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Cuvintul imi este uneori mut de admiratie acolo unde culorile parcă dezvăluie lumi mirifice aproape indicibile. Culori care ma lasa intre stari, acolo unde cuvintele iau alte si alte nuante. Multumesc mult pentru cum reușești să le/mă privești. Daniela | |
| = pe un țărm mărmuriu | Elia Ghinescu [07.Jul.05 11:06] |
| Numai ochii senini, limpezi, clari in lumina pot vedea astfel lumea. Numai o mina sigura,brazdata de drumuri in palma poate scobi paleta cu precizie. Numai cunoasterea propriului trup, suflet, propriilor margini, limite, spaime, bucurii, fericiri poate duce la un asa tablou. Alb-negru astazi, Drag din drag, | |
| = Dincolo de paleta roasa | Ana Suter [07.Jul.05 12:24] |
| Oarecum cunoscut totul, mai cunoscut decat as vrea sa-mi fie sentimentul versurilor tale. Dar te prind de mana si te scot din atatea singuratati spalandu-ti chipul in zeama de tempera ca in laptele cel mai alb. Privesc poemul tau asa cum priveste un model artistul concentrat in obtinerea perfectiunii. Ma uit apoi la imagine, dar nu pot zice nimic. Stiu doar ca am trecut pe acolo. Un Monet de suflet :) | |
| = Elia, Ana | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Un tablou acolo, undeva in profunzimi, ceva ce rar se lasa vederii, ca si cum epuizat de drumuri ascunse te lasi rareori luminilor. Si apoi curgi mai departe in locul tau. Alb-negru, asa imi plac mie cel mai mult fotografiile. Anuta Singuratatea in cobalt este atit de frumos traita incit as dori sa imi fie lasata numai albirea marginilor, asa incit sa simt inca acolo conturul celorlalti, discreti ca o adiere de stele. Multumesc pentru ca tu, pictorasule, mi-ai amintit cum imi sunt esenta cuvintele. Multam voua, Daniela | |
| = "faraderostul culorilor" | Nuta Craciun [02.Oct.05 19:06] |
| despre culoarea singuratatii se poate vorbi doar in tomuri stinse de gri, cobalt, despre propriul trup adancit in aceasta singuratate, cautand permanenta unei singure treceri... se poate inrama cel mai valoros tablou, iar mirarea ar putea fi trecerea spre un tarm marmuriu versuri pictate cu maiestrie de sufletul tau sensibil cu drag Anana | |
| = Anana | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Permanenta unei singure treceri, într-un cobalt de suflet, ca și cum numai într-o singurătate lină o poți regăsi. Mulțumesc pentru trecerea aceasta în nuanțe vernil. Daniela | |
| = permanența | Miruna Dima [08.Jul.05 10:10] |
| Trebuie să recunosc că ultimele cinci versuri m-au dat gata. E adevărat, căutăm în lumea înconjurătoare și în noi înșine toate culorile ce au fost, ce fi-vor. Dar e tot atât de adevărat că doar unii dintre noi încearcă să prindă aceste culori într-o pânză a "singurei treceri", într-o acuarelă care va fi admirată și-n alte vremi... | |
| = MIruna | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Am încercat uneori o permanență ca și cum ceea ce caut de când lumea este acel fir invizibil care leagă trăirile de acum cu cele ce au fost dincolo de pragul acestor culori prezente, dincolo poate de alte timprui. O nunață din alte exsitențe, deși îmi dau seama că poate rama aceasta pe care o purtăm acum are un rost. Mulțumesc, da acele versuri nu au rezonat la întâmplare în tine. Daniela | |