Comentariile membrilor:

= Univers neo-orwellian/ Erotism diafan/ Reminescente mioritice
Adriana Medgea
[06.Aug.05 20:29]
Perspectiva critica asupra textelor lui Ovidiu Cobalcescu

(nefiind un simplu comentariu, ci un demers cvasi-exhaustiv, rog editorii sa scuze dimensiunile prezentei analize)

Proza lui Ovidiu Cobalcescu contureaza o lume dominata de o formidabila masinarie politico-militara, unde totul se subordoneaza centrifug, centripet unui program cvasi-ocult de depersonalizare a fiintelor umane. Interesant este ca sistemul represiv descris de dl. Cobalcescu nu particularizeaza strict comunismul romanesc (totalitarismul ceausist), ci ''transporta'' cititorul intr-o alienanta dimensiune neo-orwelliana - cu valoare universal -valabila.
Totusi, in ciuda spectrului generalizat al damnarii, cateva personaje (cu rol principal, dar aparitii tranzitorii!) ''puncteaza'' luminoscent spatiul acestui imens lagar de concentrare... Evident, incercarea acelor cativa ''alesi'' de a rezista satanicului program de robotizare - menit a produce ''Oameni-Umbra'' - este doar partial incununata de succes (apreciez realismul!). Modesta semantic, metafora-cheie ''Oamenii Umbra'' face trimiteri la ideologia ariana si la nazism, la idealul nietzschean al ''Omului nou''…

Altminteri, in fragmentele ''Cercurile - Inceputul'', respectiv ''Cercurile tintei # 6'' - autorul cocheteaza cu ezoterismul, kabbala si erotismul – ‘’proiectand’’ o atmosfera fabuloasa, marcata de elemente hieratice si heraldice, care amintesc de savuroasele pagini ale unui Mateiu I. Caragiale.

Remarcabila mi se pare inclusiv maniera prin care Ovidiu Cobalcescu surprinde sinusoidele psihice ale unui erotism feminin subtil, diafan... Si mai are un fel al sau de a insinua splendide amoruri virtuale, menite sa nu se materialezeze niciodata. Ma refer la ''legatura'' mai degraba extrasenzoriala, pseudo-arhietipla dintre pictorita Irina Armeanu si Petre Cristian Mârza (alias Ovidiu Cobalcescu - '' M-am nascut in paginile unui roman!'' - simpatica ''conventia'' literara; confera prozei o nota de prospetime si de autenticitate).

Dar - asa cum intotdeauna in viata exista si ''un dar'' - pe alocuri am fost intrigata de scaderile infantile ale constructiei narative: clisee sataniste, exploatarea stangace a unor ''locuri comune'' din ''cultura New Age'', fraze de genul: ''Respectau ''tata dixit", care le impusese majoratul Roxanei și logodna la popă''.

Mai grav este faptul ca ‘’personalitatea’’ eroului principal: Jack - Nga - Petre Cristian Mârza (alias Ovidiu Cobalcescu) nu este construita in mod credibil. Consider ca exista un decalaj intre viziunea auctoriala asupra personajului central si felul in care ‘’se prezinta’’ el inaintea cititorilor. Subzista ceva hibrid in scenariul SF, prin care mintea retarda a lui Jack este luata in stapanire (un fenomen de substituire!) de o prea-inteleapta, straveche, spiritualizata entitate-sarcofag… Dupa care sunt supralicitate capacitatile exceptionale ale acestei fiinte: ''Glasul șopti "Siddhis" și Ovidiu deschise ochiul minții spre realitatea fenomenală din exterior''.

In alta secventa epica, aflam cum fostul cadet de elita, care rostea ''Tatal nostru'' in inima desertului (a se subintelege ca in realitate el ISI INVOCA PROPRIUL TATA!), ulterior: redutabil ''pui de rechin în lumea brokerajului internațional'', intelectual boem si colectionar de arta... esueaza in a se lasa inoculat si sterilizat emotional de ‘’program’’... devenind un ''Om Umbra''! Un amarat de ''Om Umbra'', care – din cauza fricii - isi reprima dorinta de a iubi…

Insa PERSONAJULUI Ovidiu, jalnica sa transformare i se pare a fi o ''reusita'' - cel putin asa ''i se confeseaza'' el Sanzienii (nume bine ales - traditia romaneasca asimileaza sanzienele cu niste duhuri feminine, care ocrotesc dragostea!) Citez:
"(...) Pentru că eu am reușit. Nu m-ați crezut, dar uite că am avut dreptate. Ferește-te de locul doi, Sânziana. Eu v-am bătut pe toți. Am intuit că așa trebuia să fie. Programul e un labirint, e doar o mască. Poate că într-adevăr am fost cel mai bun dintre voi. Pentru că eu sunt deja, ceea ce voi încă doar visați să ajungeți."
"Nu ne vom mai vedea până în ziua în care și tu vei reuși. Eu am terminat Programul de Recrutare. Eu sunt deja Omul Umbră!
Iartă-mă iubito!"

** Continui cu o ''gluma'' – ca sa detensionez ‘’austeritatea’’ acestui ‘’demers critic’’ si pentru a nu lasa impresia ca as urmari sa iti denigrez textele…
In ''Cercurile tintei # 6'' ‘’ai ratat’’ implinirea destinului de femeie al Irinei Armeanu... Pai eu ‘’vizualizez’’ ca locul firesc al unei asemenea bijuterii de femeie este la bratul lui Ovidiu! Oricare alta ''varianta'' imi lasa in gura gustul amar al neimplinirii... Mai ales ca se vadeste a fi femeie adevarata, ‘’Irina ta’’: ''Masca ei de mare cucoană căzuse în sfârșit; fusese prima oară când carnea frământase carnea cu o plăcere aproape folclorică, fără nici o opreliște de imagine sau morală''. Viziune suculent - orgiastica, insa cat de suav, ‘’nevrotic’’ evocatoare la nivelul expresiei literare! Superba ipostaza feminina - creata de tine - imi aminteste de fascinanta ‘’doamna T’’ a lui Camil Petrescu.
Bag insa de seama ca ai de gand ''sa o expediezi'' pe Irina in bratele lui Bogdan Topliceanu si NU de dragul unui asemenea epilog derizoriu ma canonesc eu sa te comentez! Te rog, revino asupra ''scenariului'' si prelucreaza-l! Fa-l pe Ovidiu sa fenteze '' plasa '' programului pentru a ramane alaturi de Irina... Procedand astfel, ai avea sanse sa ne surprinzi cu o CARTE MARE!

*** Despre manifestarile tale lirice:
Una dintre poezii m-a miscat prin briza neasteptata de prospetime si de autenticitate. Ma refer la ''O intalnire cu EA'', unde infioreaza imixtiunea mortii... in indestructibila legatura mama - fiu. Se simte ''distinct, in adanc'' fiorul de ''jale'' (de extractie populara), care transcede cumva eul auctorial. Am fost cu deosebire impresionata de reminescentele mioritice din versurile:

''Dar nuuu... EA nu pe mine ma voia! / Cu pasii rari, venise-ncet, chiar dupa mama mea, / In prag de zi... Cu coasa-i grea... / Atunci am izbucnit in plans; / Te pleci in fata sortii!(...) / Ombilic stins! /
Iar EA... S-a 'nfiorat ca vantul... / De-am inghetat! /
"Asa, nu vreau!" credeam c-aud, / Ca vantu-ntre tulpine... /
"Venisem dupa mama ta, / Nu sa te iau cu mine"

Mi-ar face placere sa ma contactezi la o adresa de mail: o vei gasi daca vei avea rabdarea sa citesti incercarile mele literare…

Adriana Medgea 06 08 2005

= Revenire
Adriana Medgea
[09.Aug.05 10:41]
(…) De asemenea, este admirabil faptul ca secventele epice publicate aici ''rezista'' inclusiv citite independent - ca nuvele de sine statatoare. Iar, pe alta parte... ''dialogheaza'' intre ele... articulandu-se unele pe altele in complexitatea interna a romanului. Ai reusit ''sa tesi'' ''o panza freatica'' - in care ''PIESELE DOMINOULUI - Din seria Legendele Oamenior Umbra'' se armonizeaza si se potenteaza reciproc.
Daca vrei sa imi raspunzi, fa-o pe adresa de mail:
[email protected]
Cu admiratie pentru creativitatea ta

Adriana Medgea

= Multumesc Adriana Medgea
Ovidiu M Cobalcescu
[17.Aug.05 09:43]
Nu e un gest formal aceasta multumire, oh nu!
Eu chiar iti multumesc, nu pentru efortul de a citi, ci pentru felul in care "ti-ai pus neuronii la treaba"! Glumesc desigur!
Opiniile tale sunt Ok!
Ceea ce te deruteaza, cum altfel, este faptul ca tu ai luat bucatile de aici, in consideratie... globala!
In realitate sunt insa 3 romane! Cercurile tintei, Nga si Ciclopul. Toate fac parte din Seria Legendele Oamenilor Umbra!
Nga este doar o abordare in care zona SF este preponderenta! Deci observatia ta este inca odata la obiect!
In fiecare roman regasim cuplul Irina-Ovidiu!
Cred sincer ca ti-ar place sa citesti "Cercurile" pana la capat!
Iti promit un CD cu manuscrisul, (e inregistrat ISBN!) daca imi scrii pe adresa: [email protected], si-mi spui unde sa-l trimit. O casuta postala este de ajuns! Cum altfel? :))
Cand Nicolae Rotaru a scris prefata pentru Cercurile Tintei, a avut aproape aceleasi reactii cu tine! O voi atasa pe CD!
Intentia mea, la vremea cand am scris Cercurile, a fost sa-l public!
Doar ca NEMIRA, singura editura la care l-am propus, a avut o reactie tipica... si de atunci am cam renuntat la aceaste demersuri.
Intre timp am pregatit o versiune in limba engleza si sper ca poate "afara" voi reusi mai mult... Speranta moare ultima! Noi suntem dusi de mult atunci! :))

S-auzim de bine!
= Alte scuze!
Ovidiu M Cobalcescu
[17.Aug.05 09:49]
Nu vazusem parte asta:

"Mi-ar face placere sa ma contactezi la o adresa de mail: o vei gasi daca vei avea rabdarea sa citesti incercarile mele literare…"

ASA VOI FACE!

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Univers neo-orwellian/ Erotism diafan/ Reminescente mioritice	Adriana Medgea [06.Aug.05 20:29]
Perspectiva critica asupra textelor lui Ovidiu Cobalcescu (nefiind un simplu comentariu, ci un demers cvasi-exhaustiv, rog editorii sa scuze dimensiunile prezentei analize) Proza lui Ovidiu Cobalcescu contureaza o lume dominata de o formidabila masinarie politico-militara, unde totul se subordoneaza centrifug, centripet unui program cvasi-ocult de depersonalizare a fiintelor umane. Interesant este ca sistemul represiv descris de dl. Cobalcescu nu particularizeaza strict comunismul romanesc (totalitarismul ceausist), ci ''transporta'' cititorul intr-o alienanta dimensiune neo-orwelliana - cu valoare universal -valabila. Totusi, in ciuda spectrului generalizat al damnarii, cateva personaje (cu rol principal, dar aparitii tranzitorii!) ''puncteaza'' luminoscent spatiul acestui imens lagar de concentrare... Evident, incercarea acelor cativa ''alesi'' de a rezista satanicului program de robotizare - menit a produce ''Oameni-Umbra'' - este doar partial incununata de succes (apreciez realismul!). Modesta semantic, metafora-cheie ''Oamenii Umbra'' face trimiteri la ideologia ariana si la nazism, la idealul nietzschean al ''Omului nou''… Altminteri, in fragmentele ''Cercurile - Inceputul'', respectiv ''Cercurile tintei # 6'' - autorul cocheteaza cu ezoterismul, kabbala si erotismul – ‘’proiectand’’ o atmosfera fabuloasa, marcata de elemente hieratice si heraldice, care amintesc de savuroasele pagini ale unui Mateiu I. Caragiale. Remarcabila mi se pare inclusiv maniera prin care Ovidiu Cobalcescu surprinde sinusoidele psihice ale unui erotism feminin subtil, diafan... Si mai are un fel al sau de a insinua splendide amoruri virtuale, menite sa nu se materialezeze niciodata. Ma refer la ''legatura'' mai degraba extrasenzoriala, pseudo-arhietipla dintre pictorita Irina Armeanu si Petre Cristian Mârza (alias Ovidiu Cobalcescu - '' M-am nascut in paginile unui roman!'' - simpatica ''conventia'' literara; confera prozei o nota de prospetime si de autenticitate). Dar - asa cum intotdeauna in viata exista si ''un dar'' - pe alocuri am fost intrigata de scaderile infantile ale constructiei narative: clisee sataniste, exploatarea stangace a unor ''locuri comune'' din ''cultura New Age'', fraze de genul: ''Respectau ''tata dixit", care le impusese majoratul Roxanei și logodna la popă''. Mai grav este faptul ca ‘’personalitatea’’ eroului principal: Jack - Nga - Petre Cristian Mârza (alias Ovidiu Cobalcescu) nu este construita in mod credibil. Consider ca exista un decalaj intre viziunea auctoriala asupra personajului central si felul in care ‘’se prezinta’’ el inaintea cititorilor. Subzista ceva hibrid in scenariul SF, prin care mintea retarda a lui Jack este luata in stapanire (un fenomen de substituire!) de o prea-inteleapta, straveche, spiritualizata entitate-sarcofag… Dupa care sunt supralicitate capacitatile exceptionale ale acestei fiinte: ''Glasul șopti "Siddhis" și Ovidiu deschise ochiul minții spre realitatea fenomenală din exterior''. In alta secventa epica, aflam cum fostul cadet de elita, care rostea ''Tatal nostru'' in inima desertului (a se subintelege ca in realitate el ISI INVOCA PROPRIUL TATA!), ulterior: redutabil ''pui de rechin în lumea brokerajului internațional'', intelectual boem si colectionar de arta... esueaza in a se lasa inoculat si sterilizat emotional de ‘’program’’... devenind un ''Om Umbra''! Un amarat de ''Om Umbra'', care – din cauza fricii - isi reprima dorinta de a iubi… Insa PERSONAJULUI Ovidiu, jalnica sa transformare i se pare a fi o ''reusita'' - cel putin asa ''i se confeseaza'' el Sanzienii (nume bine ales - traditia romaneasca asimileaza sanzienele cu niste duhuri feminine, care ocrotesc dragostea!) Citez: "(...) Pentru că eu am reușit. Nu m-ați crezut, dar uite că am avut dreptate. Ferește-te de locul doi, Sânziana. Eu v-am bătut pe toți. Am intuit că așa trebuia să fie. Programul e un labirint, e doar o mască. Poate că într-adevăr am fost cel mai bun dintre voi. Pentru că eu sunt deja, ceea ce voi încă doar visați să ajungeți." "Nu ne vom mai vedea până în ziua în care și tu vei reuși. Eu am terminat Programul de Recrutare. Eu sunt deja Omul Umbră! Iartă-mă iubito!" Continui cu o ''gluma'' – ca sa detensionez ‘’austeritatea’’ acestui ‘’demers critic’’ si pentru a nu lasa impresia ca as urmari sa iti denigrez textele… In ''Cercurile tintei # 6'' ‘’ai ratat’’ implinirea destinului de femeie al Irinei Armeanu... Pai eu ‘’vizualizez’’ ca locul firesc al unei asemenea bijuterii de femeie este la bratul lui Ovidiu! Oricare alta ''varianta'' imi lasa in gura gustul amar al neimplinirii... Mai ales ca se vadeste a fi femeie adevarata, ‘’Irina ta’’: ''Masca ei de mare cucoană căzuse în sfârșit; fusese prima oară când carnea frământase carnea cu o plăcere aproape folclorică, fără nici o opreliște de imagine sau morală''. Viziune suculent - orgiastica, insa cat de suav, ‘’nevrotic’’ evocatoare la nivelul expresiei literare! Superba ipostaza feminina - creata de tine - imi aminteste de fascinanta ‘’doamna T’’ a lui Camil Petrescu. Bag insa de seama ca ai de gand ''sa o expediezi'' pe Irina in bratele lui Bogdan Topliceanu si NU de dragul unui asemenea epilog derizoriu ma canonesc eu sa te comentez! Te rog, revino asupra ''scenariului'' si prelucreaza-l! Fa-l pe Ovidiu sa fenteze '' plasa '' programului pentru a ramane alaturi de Irina... Procedand astfel, ai avea sanse sa ne surprinzi cu o CARTE MARE! * Despre manifestarile tale lirice: Una dintre poezii m-a miscat prin briza neasteptata de prospetime si de autenticitate. Ma refer la ''O intalnire cu EA'', unde infioreaza imixtiunea mortii... in indestructibila legatura mama - fiu. Se simte ''distinct, in adanc'' fiorul de ''jale'' (de extractie populara), care transcede cumva eul auctorial. Am fost cu deosebire impresionata de reminescentele mioritice din versurile: ''Dar nuuu... EA nu pe mine ma voia! / Cu pasii rari, venise-ncet, chiar dupa mama mea, / In prag de zi... Cu coasa-i grea... / Atunci am izbucnit in plans; / Te pleci in fata sortii!(...) / Ombilic stins! / Iar EA... S-a 'nfiorat ca vantul... / De-am inghetat! / "Asa, nu vreau!" credeam c-aud, / Ca vantu-ntre tulpine... / "Venisem dupa mama ta, / Nu sa te iau cu mine" Mi-ar face placere sa ma contactezi la o adresa de mail: o vei gasi daca vei avea rabdarea sa citesti incercarile mele literare… Adriana Medgea 06 08 2005

= Revenire	Adriana Medgea [09.Aug.05 10:41]
(…) De asemenea, este admirabil faptul ca secventele epice publicate aici ''rezista'' inclusiv citite independent - ca nuvele de sine statatoare. Iar, pe alta parte... ''dialogheaza'' intre ele... articulandu-se unele pe altele in complexitatea interna a romanului. Ai reusit ''sa tesi'' ''o panza freatica'' - in care ''PIESELE DOMINOULUI - Din seria Legendele Oamenior Umbra'' se armonizeaza si se potenteaza reciproc. Daca vrei sa imi raspunzi, fa-o pe adresa de mail: [email protected] Cu admiratie pentru creativitatea ta Adriana Medgea

= Multumesc Adriana Medgea	Ovidiu M Cobalcescu [17.Aug.05 09:43]
Nu e un gest formal aceasta multumire, oh nu! Eu chiar iti multumesc, nu pentru efortul de a citi, ci pentru felul in care "ti-ai pus neuronii la treaba"! Glumesc desigur! Opiniile tale sunt Ok! Ceea ce te deruteaza, cum altfel, este faptul ca tu ai luat bucatile de aici, in consideratie... globala! In realitate sunt insa 3 romane! Cercurile tintei, Nga si Ciclopul. Toate fac parte din Seria Legendele Oamenilor Umbra! Nga este doar o abordare in care zona SF este preponderenta! Deci observatia ta este inca odata la obiect! In fiecare roman regasim cuplul Irina-Ovidiu! Cred sincer ca ti-ar place sa citesti "Cercurile" pana la capat! Iti promit un CD cu manuscrisul, (e inregistrat ISBN!) daca imi scrii pe adresa: [email protected], si-mi spui unde sa-l trimit. O casuta postala este de ajuns! Cum altfel? :)) Cand Nicolae Rotaru a scris prefata pentru Cercurile Tintei, a avut aproape aceleasi reactii cu tine! O voi atasa pe CD! Intentia mea, la vremea cand am scris Cercurile, a fost sa-l public! Doar ca NEMIRA, singura editura la care l-am propus, a avut o reactie tipica... si de atunci am cam renuntat la aceaste demersuri. Intre timp am pregatit o versiune in limba engleza si sper ca poate "afara" voi reusi mai mult... Speranta moare ultima! Noi suntem dusi de mult atunci! :)) S-auzim de bine!

= Alte scuze!	Ovidiu M Cobalcescu [17.Aug.05 09:49]
Nu vazusem parte asta: "Mi-ar face placere sa ma contactezi la o adresa de mail: o vei gasi daca vei avea rabdarea sa citesti incercarile mele literare…" ASA VOI FACE!