| = "atâta singurătate" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| "lumea încape într-o lacrimã" Poemul unei dureri, trăită în înțelepciune, dincolo de orice încercare omenească de a o risipi. Poemul unei frumuseți tragice care se scrie în lacrimă: "doar căprioarele nu vor mai bea niciodată din palmele tale" Un poem a cărui claritate de înger se simte în fiece tresărie de durere. Frumos, sorine, ca o apă sfințită la apus. Ela | |
| + "de un timp ochii tăi mamă..." | silvia caloianu [02.Jul.05 09:56] |
| foarte frumoasa poezie. nu e defel usor sa abordezi teme general umane (da, "lumea /încape într-o /lacrimã") si sa ai o lacrima, totusi, originala "neplangand", in timp a luat insasi forma in care se scurge textul ("nu plâng /doar soarele /nu va mai răsări peste luturi / ca mai-nainte"). uimitor cata originalitate confera contextul celor mai banale expresii: "acum / poți să desfaci / aripele"... | |
| = Intr-o lacrima de singuratate... | Dinis Adrian [02.Jul.05 14:04] |
| Ochii mamei seamana cu toamna care isi plange frunzele moarte. Lacrimile unei mame seamana cu cele ale lui Iisus, sunt pline de bunatate. ,,lumea încape într-o lacrimã", insa intr-una sincera. Ce plange oare poetul, mama, natura? Singuratatea... Aripile care se deschid seamana cu bratele mamei- ofera siguranta. Ilustru parca- lumea nu-i cum e, ci cum o vedem, iar pentru tine este trista si incape intr-o lacrima. Senzatia poemului este aceea ca desi trecem peste momentele grele, nimic nu va mai fi la fel( ,,căprioarele/nu vor mai bea niciodată/din palmele tale" ; ,,soarele/nu va mai răsări peste luturi/ ca mai-nainte" | |
| = frumos | Musat Dana [03.Jul.05 11:31] |
| Sorin, m-am delectat aici cu un text despre tristete si singuratate care mi s-a prelins pe suflet atat de usor drag, dana | |
| = Frumos Sorine, singuratatea te lasa sa recreezi | Ionescu Ovidiu [03.Jul.05 22:29] |
| O lume intreaga participa la agonia si extazul nostru, singuratatea are un avantaj, te lasa sa recreezi lumea dupa cum vrei. Nimic nu va mai fi la fel, despre ce citim, mama, nostalgie, abandon, o lume pierduta dupa care tre sa facem doliu.O poezie frumoasa Sorine, ca o soapta care se stinge, sfarsitul abia daca l-am "auzit". Frumos, mai revin. | |
| = Multzam fain | Sorin Olariu [05.Jul.05 01:33] |
| Multumesc tuturor de trecere. Multumesc si pentru aprecieri. | |
| = "nu plang..." | Nuta Craciun [05.Jul.05 02:30] |
| mi-ar placea sa pot spune cele mai frumoase cuvinte, dar cele mai frumoase cuvinte s-au spus... m-am invartit de multe ori pe poemul tau si de fiecare data mi-a placut tot mai mult, am retinut ca si cadou pentru suflet: " nu plang doar soarele nu va mai rasari peste luturi ca mai-nainte" Anana | |
| = refractia luminii prin lacrima | Florina Daniela Bordieanu [05.Jul.05 08:16] |
| Ultima strofa e atat de limpede incat imprastie lumina in nuante curcubeice, Sorine. Ca picaturile cerului. Patru cuvinte prind intre ele esenta intregii poezii. Frumoasa si trista si resemnata. D. | |