| = intrebari | Elia Ghinescu [01.Jul.05 23:51] |
| "nu lăsa jocul cuvintelor în urmă doar cojile lor"... Da, frumos indemn poemul tau, Ela. Jocul se traieste. Usoara melancolie de seara aici, cu renuntari, neintoarceri...si totusi cautari. Ce cauti tu, ce ape vrei sa se intorca inca o data pe aceleasi pietre spre matca? Imi pun intrebari. Drag, | |
| = apele | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Versuri despre cuvinte decojite in jocuri de ape ale sufletelor, ele trec, apele, mereu. Sapa pietrele oricit ar fi ele de dure. Si uite asa, neintoarcerile noastre lasa urme pentru totdeauna. Cumva. Toti stim ce inseamna asta. Multam mult de trecere, sper ca am raspuns un pic la intrebarile tale. Ela | |
| = popas | Costin Tănăsescu [02.Jul.05 09:59] |
| frumos poem de dragoste gasesc din nou aici la tine. da, e adevarat, "...nici o apa nu revine peste pietrele ei" dar umezeala ramane, muschiul verde, si insectele pofticioase. e o scriere ce exprima sentimente, sentimente de dupa... poate si regret de neintoarcere. hai sa rasturnam pamantul si se va intoarce si apa peste pietre si ce sau cine vrei tu... tristetea "naste" poezii din cele mai frumoase, multa sensibilitate aici, da... drag, | |
| = apa, timpul... | adrian silviu mironescu [02.Jul.05 11:17] |
| "nici o apă nu revine peste pietrele ei" Foarte frumos spus! Si ea apa, lasa urme adanci peste pietre. Si apa si timpul si dezamagirea... | |
| = Costin, Adrian | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Costin, e un ceva viu in acele pietre, da, e un ceva care le face mereu pe aceste pietre sa nu taca. Ma bucur ca ti-a mers prin albii de suflet acest poem. Adrian, apele, ele, de nu mi-ar fi ele, ce mi s-ar afce pietrele-cuvintele :) Si ploi, ploi, ploi. Multam, te mai astept. Multumesc voua, Daniela | |