| = plăcut, ca totdeauna | iulian cimpoeșu [29.Jun.05 09:39] |
| "numai ochii rămân veghe fără pleoape" un final măreț, pentru un poem măreț. dar nu e ceva nou, m-am obișnuit ca tot ceea ce poartă semnătura ta să fie, calitativ, la fel, la mare înălțime. chiar dacă nu las totdeauna "urme", din cauză că mi se pare că n-aș putea cuprinde în cuvinte potrivite ceea ce aș vrea să spun, așa cum aș vrea să spun, te citesc totdeauna (și) cu plăcere. drag, iulian p.s.: o întreagă epopee erotică, acest vals al lui Rodin. | |
| = Iulian | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Uneori cuvintele mari mă fac să mă ascund în cotloane nevăzute, mai ales atunci când ceea ce iese din penița mea sunt numai schițe anodine, simple, când cuvintele mele sunt fărâme insignifiante în fața unor Artiști. Rodin este unul din cei pe care, oricât l-aș privi în desăvârșirea sa, nu mă satur de atât și atâta armonie interioară. Mulțumesc mult, și eu citesc și nu știu de ce în ultimele zile las atât de puține cuvinte. Voi reveni. Curând. Ela | |
| = Să știi și să dărui, ce poate fi mai frumos? | erika eugenia keller [29.Jun.05 16:02] |
| "făgăduința plânge același nefăgăduit destin între iar a ne naște iar a muri niciodată deplin"... Eu percep versurile tale ca un început și sfârșit al cunoașterii trăirilor umane. Să știi și să dărui, ce poate fi mai frumos? | |
| = contrapoezie sociala | Bogdan Groza [29.Jun.05 17:11] |
| desi am putin timp liber la dispozitie, mi-am facut un obicei din a te contra zilnic, asa, de amorul artei :)) ce mai conteaza ca ai parcurs tara in lung si-n lat cand aceleasi gropi le vezi peste tot nimeni nu mai repara drumurile in ziua de azi cu manutele alea doua, muncitorii de la drumuri si poduri stau in doua directii diametral opuse carosabilului si joaca septic si cruce aceasi mentalitate balcanica care plaseaza romania cu mii de ani inapoi nu mai poate fi schimbata peste noapte desi fagaduinte si promisiuni se fac ca ne vom europeniza din 2007 ce mai conteaza o naparca in plus cand mamuturile industriale atinse de fisc arunca blesteme si directorii se leapada de platosa de crocodil si adopta pozitia strutului stupide interdictii de a parasi tara celor prinsi cu mata, pardon ,cu milioanele de dolari in sac cand acestia, la intamplare, spre disperarea tampa a vamesilor parasesc zambind tara stabilindu-se in paradisurile fiscale unde rostul vietuirii este huzurul | |
| = Erika, Bogdan | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Erika, e un poem al rescrierii inceputurilo, al redefinirii interioare, a lumilor, e un umblet, dupa valsul vitii, dupa armonia si dizarmonia pasilor. Multam pentru trecerea ta, ai prins versurilor sensul autentic. Te mai astept aoclo unde daruirea este primita. Bodoganel, hai ca o asemenea contra nici nu visam, pai valsul in paradisul fiscurilor dupa picajul in gropile asfaltului - tocmai gindeam adineauri in taxi ca strazile aici parca nu au poezie, apoi mi-am zis ca ma insel, unde sta ea ascunsa, musai o gasesc :)). Mai frate, dar vad eu bine ca industriile in falimentare nu iti priesc deloc-deloc, poate e mai bine sa iti vezi mataluta de drum, ca poate alta iti este menirea. Nu stiu daca peste hotare, poate peste alte hotare, mai inspre munte, mare, rabdare. :))) Multam, nus tiu cum mai pot ride pe canicula asta, mai bine o baie, ca la voi e mare baia, dar la mine e Neagra Marea. :)) Nu la mine, pardon, aoclo unde as vrea sa fiu. :) Multam fain voua, Ela | |
| = dinspre inima... | Bianca Iulia Goean [29.Jun.05 17:51] |
| Eu daca nu as sti ca prima strofa e inima si a doua mintea si ea, mi-as lua-o numai pe-a doua, ca fiind valsul in jurul a ceea ce se coboara spre inceputuri. De foarte mare forta alcatuirile de reasezari aici, Ela, si nimic intamplator in inspiratia de la tine inspre Rodin... "frant in om dinspre inima spre crestetul lovit" | |
| = Dalba | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Este o trecere de la o suprafata aparenta inspre prounyimi, de la un dans al lumii la un umblet al omului spre el insusi mereu, redecoperindu-se, re-creind rostturile. Fin ai simtit trecerea dinspre minte si suflet. Spirtul insa le cuprinde intr-un nesfirsit umblet. Mulțumesc pentru adâncul privirii ciel. Ela | |
| = erata | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| inspre profunzimi | |
| = veghe neispitită | Corneliu Traian Atanasiu [30.Jun.05 08:47] |
| O litanie fluentă a umbletului fără noimă și nicidecum a rătăcirii-încîntare. Supraviețuire dincolo de termenul de expirare a vieții, curgere absurdă a încremenirii îmbătrînită în cruce. Obsedantul 'fără': fără nici o femeie întrupată fără nici un fruct oprit Unde ne sînt oare ispitele de odinioară? | |
| = Corneliu | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Unde ne sunt ispitele de altadata_ Poate intrupate in ispitele de acum... Insa Sf. Anton poate ne spune mai multe. :) Umblet fără noimă a celor ce nu și-au aflat noima; și care își reiau la nesfârșit întrebările numai pentru a nu avea răspunsurile certe; Ceva dincolo de vas și umblet, mersul meu simplu. Multam că ai urmat pașii. :) Ela Ela | |