| = da! | Lucian Mușet [28.Jun.05 09:18] |
| așa da! uite cum mi-am început eu dimineața (după, sau în vreme ce savuram cafeaua) citind această incursiune absurdistană pe tărâmul filosofoarelor (un fel de organisme mult-prea-mult-dezvoltate-la-mansardă). și după ce termin de citit, cu pupilele cât o zi de post, istoria aceasta subiectivă, concluzia mea a venit ca un nou semn de întrebare: ? florine, m-a amuzat teribil fragmentul tău. scrii bine și așa! | |
| = :) | florin bratu [28.Jun.05 10:27] |
| multam mult luciane. e mai degraba un exercitiu subiectiv al unor lucruri care ma fascinau pe cand faceam pe alocuri filosofie, in scoala sau o bere. multam pentru suportul tau de fiecare data | |
| = :) | Elena Marcu [28.Jun.05 14:38] |
| Excelent eseul, ca și poezia anterioară! Mare păcat că abia acum te decopăr, domnule Florin Bratu, care este, sau care ai fost, că nu știu dacă într-adevăr tu ai fost, tare mi-e teamă că ai fost cine știe al câtelea eu al tău, dacă nu și mai rău, că uite, Heraclit ăsta mai zicea (sau în tot cazul, unul dintre eu-rile lui) că schimbarea universală merge până acolo încât transformă lucrurile în contrariul lor. Poți să crezi? Mare păcat ar fi... Mi-a plăcut mult eseul, aproape la fel de mult ca poezia, e bine scris, concentrat, deschide multe ferestre, stârnește curiozitatea de a scotoci prin greci, are umor, are de toate, doar că... se termină prea repede, domne!:)) Felicitări! | |
| = :) | florin bratu [28.Jun.05 15:32] |
| asa e. l/am scris repede si concentrat avand in vedere ora la care am facut/o. uite ca faza cu metamorfoza in contrariul sau nu o stiam - mi se pare un vers bun :). multumesc ptr comentariu si ptr completare mult. | |
| = Onoarea lui Heraclit | carmen mihaela visalon [28.Jun.05 23:58] |
| Draga Florin, In primul rand imi cer scuze ca, pe o alta pagina a ta, l-am "atacat" un pic pe paradoxalul Zenon,fara sa stiu nimic despre el. In al doilea rand, pentru ca, acum, nu-mi amintesc mare lucru despre Heraclit din Efes, te rog sa-mi dai un pic de ragaz sa pregatesc apararea ciudatului personaj care si-a permis sa fie: fie fiul lui Bloson, fie al lui Heracon, sa afirme ca: "eruditia nu da cumintenie, pentru ca altfel i-ar fi dat-o lui Hesiod si lui Pitagora...", sa plece in munti si sa se hranesca cu ierburi, sa se imbolnaveasca de -hidropizie- si, afland ca boala nu are leac, sa se unga cu balegar intinzandu-se sa moara la soare, spre deliciul cainilor care au avut parte de un festin bogat. Si te mai rog ca, la acesta prima intalnire la bara, sa-mi permiti sa-l aduc in boxa marorilor apararii si pe Empedocle, ca sa confirme teza: "lumea traieste din opozitia contrariilor, semanand cu un arc in care tensiunea corzii si cea a armaturii se neutralizeaza, se echilibreaza, realizand un fel de armonie dinamica.” cunoscuta in istorie ca: “lupta contrariilor” sau “Poelmos-ul lui Heraclit” Inainte de a-mi reprosa ca focul: “tatal si regele tuturor” seamana razboi, da-mi voie sa folosesc un citat din Matei10.34:”Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie.” Multumesc, | |
| = carmen | florin bratu [29.Jun.05 10:15] |
| esti totusi o erudita, pluri/tematic ca sa zic asa. nu intereseaza daca vom cadea de acord ori ba, sunt de fiecare data incantat de trecerile tale. in cazul de fata, sincer nu ma intereseaza validarea concluziilor la care eu ajung de obicei, nici nu s/ar putea de vreme ce eu incerc sa pun ratiunea sa/mi dea niste concluzii false in ciuda validarii mecanismelor cu care opereaza. de obicei totul pleca de la o premisa axiomatica, daca se accepta asta se pot accepta concluziile, dar daca nu se accepta totul cade. un motiv pentru criza ontologica ce o strabatem si care poate fi, cred eu, depasita. | |
| = anticar | Alin Pop [05.Jul.05 15:55] |
| treceam ieri pe lângă un anticar mai prăpădit. mai prăpădit, spun, pentru că avea pe tarabă "numai" vreo câteva sute de cărți. un teanc întreg de balzac, printre altele. instantaneu, a început să-mi vâjâie prin cap ideea de eruditie. cum naiba gestionează omul ăsta așa o imensă cantitate de informație? dar să vezi, vine cineva să-i vândă niste cărți. "asta 50 de mii, asta 20 de mii", anticarul stia precis. "de ce?" "asa merge piața. anul trecut mergeau mai bine astealalte"... | |