| = hm sau :) | florin bratu [27.Jun.05 15:38] |
| cam astea sunt reactiile mele aici. frumos. mai ales inceputul propus de strofa initiala, care lasa o deschidere larga de interpretare. trecerea se face apoi catre alte planuri, in acelasi registru ludic/serios. mi/au placut si mirarile acele dizolvate in sucul gastric, un fel de "ideile trec prin burta". hedonist, hedonist, dar cam real, mai ales ca este dublat antitetic de pasii aia albastri si semnele de intrebare. asta e. ma duc sa joc un emipre glory (vreau sa fiu napoleon azi). :) | |
| = Florin | Liviu Nanu [27.Jun.05 16:11] |
| Florin, vizita ta mă onorează. Mai ales că ți-ai luat din timp să faci și un comentariu elaborat. Mie nu-mi plac jocurile pe calculator, devii dependent de iluzii. Și așa viața e o iluzie, doar semnele ei sînt vizibile și nici alea totdeauna. Dar mi-ar plăcea să fiu un motan cu (măcar) 9 vieți. | |
| = da | Lucian Mușet [27.Jun.05 16:30] |
| apăi nu nu știu cât sunt de indigeste subtilitățile, că mie mi-au făcut tare bine deocamdata :) ca să-l parafrazez pe cioran "nu poți juca pe calculator și să fii muritor". mie primul vers al celei de-a doua strofe mi se pare centrul poemului "eu am trăit doar în locuri decisive", urmat de una din explicațiile acelor "locuri", pentru ca cititorul să poată valsa imaginar cu restul. finalul ne aduce în prezent înfățișându-ne pași cu "amprente albastre"... dezirabilă idee... plăcut mult! cu bine, | |
| = Lucian | Liviu Nanu [27.Jun.05 17:01] |
| Lucian, trebuia un început, un cuprins și o încheiere, nu? Ca la școală:) Da, la strofa a doua țin și eu mult, dar și celelalte îmi sînt dragi. Că fără ele n-ar avea textul nici un chichirez. | |
| = . | stanescu elena-catalina [28.Jun.05 00:37] |
| un text simplu si decis, scris intr-un registru oarecum melancolic (sau asa mi se pare mie), de undeva de la un capat de drum, sau prin preajma lui. singura sugestie sau observatie, se termina cam brusc. | |
| = Eminescu sa ma judece | Liviu Nanu [28.Jun.05 09:31] |
| Elena, ai dreptate, finalul incheie textul. Cam brusc spui tu, dar daca ai fi citit mai multe poezii scrise de subsemnatul ai fi vazut ca finalurile abrupte ma caracterizeaza. o fi de bine? o fi de rau? Eminescu sa ma judece:) Onorat de trecere. | |
| = Liviu Nanu, bucatarie organica | Bogdan Geana [28.Jun.05 10:26] |
| Ecce Liviu Nanu. Nu am ce sa spun mai mult. Nu este cea mai reusita poezie din ultimul stil al inimitabilului poet rosiorean insa cu siguranta, prin schematismul sau este cea mai concludenta. Noul Liviu Nanu este la fel de simulator in exterior insa cu mult mai dramatic atunci cand vine vorba despre propriul sau visceral. Asadar vechile borcane de muraturi sunt in prezentat reprezentate si in interiorul organismului lui Liviu Nanu, ca recipiente pentru ficat, splina, inima si rinichi. Tot o camara, la urma urmei... Bogdan Geana | |
| = stimate domn | Liviu Nanu [28.Jun.05 12:26] |
| Domnu Geana, unele sint hrana pentru stomac, altele pentru suflet (inima si literatura). Dar dumneavoastra ati inteles asta, dupa cum observ. De la muraturi fac un salt la pixeli, asa cum dumneavoastra ca fin observator pe buna dreptate ati sesizat. Sper sa fie un salt inainte. Va multumesc pentru onoarea ce mi-ati facut-o citindu-mi modesta creatie liricoida. | |
| = salut | Alin Pop [28.Jun.05 13:30] |
| samsara predicatelor și a fi dincolo de zidul de sticlă. când era mic, un amic de-al meu chiar a omorât o pisică, fiind convins că-i mai ramân opt vieți. probabil că în cele din urmă a înțeles că fiecare din cele nouă contează "înainte, când nu înțelegeam, vedeam munții ca munți și apele ca ape, după ce am aprofundat nu mai vedeam munții ca munți și apele ca ape, după ce în sfârșit am înțeles, iar am început să văd munții ca munți și apele ca ape" Tao Te Ching | |
| = Alin | Liviu Nanu [28.Jun.05 16:00] |
| Alin, citatul tau poate fi cheia in care se citeste textul. Stiam si eu o poezioara zen (de fapt chan, care e cam tot aia) asemanatoare. N-o mai reproduc aici, mi-e teama ca n-o mai stiu exact, dar ideea era tot aia. Dar pisica n-am rupt in doua pina acum. Mai am timp, desi nu cred ca as face-o. | |
| = SIMS | cătălina vieru [28.Jun.05 21:28] |
| Liviu, era zilele trecute o discutie pe chatul siteului despre aceasta tendinta, de a-ti trai viata in calculator. A fost dat ca exemplu binecunoscutul joc Sims, in care iti poti crea ce fizic doresti, ce situatie sociala, familiala, etc. doresti, ce masina vrei, si asa mai departe. Dintotdeauna realitatea trebuie sa fi parut atat de inspaimantatoare, incat oamenii sa simta nevoia evadarii. Si daca nu ne retragem, ne retragem in carti, ne retragem in scris, ne retragem oriunde altundeva. Pana si meditatia asupra nemuririi, de care pomenesti tot in prima strofa, este o fuga de realitate. Imi place finalul:mirarile dintai s-au dizolvat demult. Probabil de la ploaia de predicate.:) Cu drag, | |
| = Ploile dizolva mirarile? | Adelina Ionescu [29.Jun.05 18:15] |
| Am facut un popas intr-un loc decisiv. Sa-mi fie iertata prezenta. Va citesc de ceva timp. Nu am lasat niciodata nici un semn pentru ca...doar pentru ca. Mi-au placut subtilitatile dumneavoastra. Abruptitudinea finalului, prezentul pasilor cu "amprente albastre", inlocuieste imaginarul dans al imaginatiei printre "locurile decisive". | |
| = Cata, Adelina | Liviu Nanu [30.Jun.05 11:09] |
| Catalina, ma onoreaza prezenta ta. Fara sa fim intotdeauna constienti, sintem inconjurati de actiune (predicate, in imaginatia mea). Uneori ceva (nu stiu, dar banuiesc ce anume) le dilueaza, pina devin transparente, spre imobilitate. Adelina, in fiecare moment ne situam intr-un loc decisiv, in fiecare clipa ni se deschid mai multe drumuri. As zice ca noi putem alege, dar nu e chiar asa. De aici imaginatia zburda si ne putem inchipui orice. Uneori faptul ca visam ne pune in situatii ciudate in raport cu ceilalti. Onorat de trecere. | |