| = "starea de odihnă " | Alina Livia Lazăr [23.Jun.05 03:02] |
| pentru că, Nuțicuțica, țipătul e semn de viață ! și întoarcerea rănii la însăși cauza ei mă duce cu gândul la un videoclip, trebuie să îl știi, Return to Innocence al Enigma (că tot am eu o legătură cu muzichiile)! mi-a plăcut deci acest retur, acest abandon, această întoarcere. la ce?! văd în titlu. la oximornică trăire de dor:) e perfect, Nuța... rănile ni le cauzăm cu bună știință. hai în dor! acolo să ne odihnim: cu țipăt. pe șoptite și prietenesc, Li | |
| = Livia - sa ne-ntoarcem deci in dor | Nuta Craciun [23.Jun.05 03:23] |
| ce ti-e si cu cuvintele astea Li, uneori tipa, alteori tac... iar eu spectator fidel ma supun, tipatul meu acum insa, e doar pe hartie, in realitate constientizez inainte, altfel vecinii nu m-ar crede ca exersez o poezie noua, dar hai in vis acum de dor sa tipam pe muzica veche, (e chiar pe gustul meu Enigma)pana se face odihna... mult drag - Anana | |
| = hai...facem troc? | Elia Ghinescu [23.Jun.05 09:50] |
| Anana, hai, da-mi praf de pusca pentru un ultim tipat al pasarii! Frumos in putine cuvinte ai pus aici multe dureri ce nu se vad cu ochiul liber. Rana isi cauta cutitul, pasarea isi asteapta tipatul impuscat. Si imi vorbesti despre echilibru.As fi in stare sa scriu in urma poeziei tale o tona de rinduri, asa de multe ai nascut in mine atit de simplu. Frumos. Si multumesc pentru un asa inceput de zi. Drag, Elia | |
| = anana | Musat Dana [23.Jun.05 14:49] |
| Cand o sa te intorci in dor, cand o sa fii acolo, inauntrul lui. o sa iti dai seama de ce tipatul e chiar cel care te linisteste. Poate pt ca dorul e mai puternic si te surzeste mai rau decat orice tipat. Frumos. drag, dana | |
| = Frumos | Adriana H. [23.Jun.05 17:49] |
| Mi-a placut.Tocmai tipatul ne ajuta sa ne descarcam, sa ne revenim, sa mai speram si sa ne linistim. | |
| = țipătul din surdină | Corneliu Traian Atanasiu [23.Jun.05 19:03] |
| Dorul nu este o lipsă, este un prea plin. O absență ațîțătoare. O prezență care tot vine fără să-și epuizeze vreodată sosirea. "Bădișor, depărtișor / nu-mi trimite-atîta dor." | |
| = raspunsuri... | Nuta Craciun [24.Jun.05 03:24] |
| Elia bine, facem troc Elia, dar nu-ti dau praf de pusca, mai am nevoie de pasari, iti dau ciresul din gradina bunicii si sa stii e o amintire pretioasa, iar tu, da... da-mi o iluzie eu iti multumesc tie, pana la nivelul imaginilor tale eu mai am cale de strabatut, mai tip, mai tac, mai pierd echilibru, dar stiu, poezia e o lupta, uneori putem castiga... acelasi drag Dana cand am ajuns in dor (si am ajuns de multe ori) am simtit durere, si nu asa oricum, se facea ca mii de copaci se deschideu inlauntru si ochii lor ucideau... de aici tipatul te-am citit dar nu indeajuns, promit reintoarcere, drag Adriana si tu tipi cand ti-e dor? ma bucur de vizita ta, sper sa ne mai auzim, o sa trec si eu pe la tine drag Anana Corneliu uneori adevarat dorul este un prea plin, mai departe chiar fericesc pe cei ce pot simti dorul, (aici eu pot spune ca castig detasat) ca sa se pastreze viu, trebuie sa nu-si epuizeze sosirea, ai dreptate asa cum ai in tot ce scri, cand te citesc simt doar ca impartasesc totul, dar cuvintele mele ar strica totul daca ti-as spune ceva de ce am impresia ca te cunosc de muuult... ? cu drag | |