| = Povestea lupului | Monica Manolachi [22.Jun.05 16:34] |
| Frumoasă poveste și plină de înțelepciune. M-am amuzat pe ici pe colo. Dar îmi amintește și de o expoziție de pictură si desen a maestrului Sorin Ilfoveanu la care am fost acum câțiva ani. Unele tablouri înfățișau o femeie cu mijlocul străbătut de un lup. Acolo păreau triști, dar aici văd că Jacinta are bine mersi un copil, iar lupul face carieră la curte. Să trăiască unchiul tău că știe multe... :) | |
| = fermecătoare | Alin Pop [22.Jun.05 17:54] |
| "Mintea mea nu lucreaza în felul asta. Un lup fără nume care locuieste într-o padure de simboluri mă tulbură. Am nevoie să știu cum îl chema, ce mânca la pranz..." mintea se ia de mânuță, se vâră într-o poveste și i se dă de lucru. în felul acesta urechile ar putea scăpa pentru o clipă din vârtejul ei "Și dintr-odată deveni foarte clar că era cea mai frumoasa fată din întreaga lume, deși lupul nu știa mare lucru despre frumusețe iar despre lume nici atât." chiar așa, dar acesta e un mare mister :D o poveste fermecătoare scrisă cu ochii deschiși | |
| + “Mănâncă-mă.” zise ea. “Ãsta ar fi cel mai bun lucru... | Dana Stanescu [22.Jun.05 19:09] |
| Na ca uite nu pot sa trec mai departe fara sa las un semn la povestea asta a ta dulce amaruie. Si pentru ca Într-o poveste toate lucrurile sunt simboluri, am stat si am citit cu multa atentia istoria lupului incercand sa vad ce e dincolo de ea. Si am oftat , dar pentru ca povestile sunt scrise pentru a ne face sa visam putin, am sa trec peste asta. Mi-a placut foarte mult dialogul dintre povestitor si Carmuitor, cantecul prighetorii ce apare ca un leit motiv. si uite asa m-am dus cu gandul la dragul de Wilde. Of si lupul nu avea nici un nume si avea o viata plina de certitudini și o infinitate de incertitudini.. si Și pentru că nu discuta niciodată cu nimeni nu știa cum era perceputa realitatea lui de catre cei din jur.. mai si naparlea. excelent portret, am savurat fiecare cuvintel, nimic nu e lasat la voia intamplarii, totul e scris cu aparenta lejeritate si multa finete. Off Jacinta, incurcate sunt caile tale. Sandra, eu nu mi-am dat seama de ce l-a gonit pe lup. ( sa nu imi raspunzi pentru ca era ... femeie. Si ca un semn ca am fost tare invidioasa si ca as fi vrut sa scriu eu povestea , uite o stea de prins in parul povestitoarei. | |
| = Bun | Negru Vladimir [22.Jun.05 20:35] |
| Numai pentru asta "Dar asta nu conteaza foarte mult, deoarece lupul nu știa ca era negru… fiindca, de fiecare dată când se ducea la lac, bea apă cu ochii închiși" si tot a meritat sa citesc textul... frumos. | |
| = povestile tale ....le ador | Lory Cristea [22.Jun.05 20:58] |
| Povestile tale Hanelle, n-o sa le uit niciodata, dar intre noi fie vorba, lupul negru:)hmmm, nu mai zic nimic:) drag de tine - Lory | |
| = ciobanas la oi am fost.... | Salomeea Stuparu [22.Jun.05 21:07] |
| “Trebuie să mă duc să văd. Am văzut vulpi în vie și pisici în leagan dar niciodată până acum un lup între stânjenei.” vulpea a aflat cat de acri sunt strugurii...pisica, nu stiu ce a descoperit in leagan:), dar lupul stiu ca nu-si avea locul intre stanjenei:) drept dovada ca nu s-a integrat deplin in lumea lor si a fost alungat:) nu doar frumos basmul acesta, care-mi aduce aminte de povestile nemuritoare chineze sau de privighetoarea lui Hans Ch. Andersen, ci si plin de intelesuri subtile:) iar fotografiile se muleaza perfect pe text:) incantata, Lizush | |
| + povestile Hannei | Elia David [22.Jun.05 22:03] |
| Mi-a placut povestea lupului. Sau, si povestea lupului. Stilul acesta ti se potriveste de minune - inteligenta, umorul, naturaletea, ironia, trimiterile subtile, pana si ilustratiile, fac ca povestile tale sa mearga la tinta. Mie mi-ai smuls cu usurinta o stea. Adica nu tu, ci...lupul, bietul de el...:) | |
| = raspuns (destul de) concis :) | Sandra Hanna Segal [23.Jun.05 06:17] |
| uite ca ma intorc de la gym si ce gasesc: doua stele sclipitoare ca ochii lupului:) + niste lucruri numai de bine. pentru voi toti trecatori si comenatori, ma bucur ca v-a placut, ca a fost lucratura de suflet de data asta cateva hinturi despre cum a fost conceputa: a inceput cu o discutie la un pahar de vin cu unchiul meu Woolf care e istoric (printre picaturi, ca acum e decanul facultatii de arte si nu prea mai are timp de chestiuni serioase)... amandoi pasionati de sufism, el nascut in Marea Britanie (am o familie pestrita:)... poate de aici motivul trandafirului si al privighetorii si apropierea de O. Wilde (The Nightingale and the Rose)... prima schita a mai trecut prin niste e-mailuri incoace si incolo, altfel punerea in cuvinte e opera mea integrala, am incercat sa vin cu un flavor medieval, dar in acelasi timp greu de plasat temporal sau spatial... cand am gasit tablourile Ginei Litherland am stiut ca aveam ilustratia pentru care fusese scrisa (Jacintha avea parul rosu dinainte, iar lupul imbracat in costum de epoca made my day:) din pacate nu cred ca am sa am timp sa o traduc in engleza pentru unchiul Woolf (si nici asa misto nu cred ca ar fi)... oricum el e bun si cumsecade si capat idei misto de fiecare data cand stam la un pahar de vin. sanatate si virtute deci si inspiratie la toata lumea:) | |
| = Sandra | carmen mihaela visalon [25.Jun.05 05:14] |
| Recunosc, povestea ta m-a fermecat. Am citit-o de cateva ori. De fiecare data speram sa se termine altfel. Cum? Habar n-am, adica stiu ce ar trebuie sa se intample la un moment dat, sa ... M-am luat cu vorba si am uitat ce am vrut sa-ti scriu. Este tot o poveste, pe care mi-a amintit-o lupul tau. Ti-o daruiec din partea lui Rumi. Poate te inspira pentru urmatorul raid prin codrul cu iubiri imposibile. A fost odata un print, care, in vreme ce se afla la vanatoare, a zarit o fata minunata si a cazut pe loc in mrejele iubirii. Fagaduindu-i tinerei averi si comori fara seaman, printul reusi sa o cucereasca. Nu trecu mult timp si fata cazu garv bolnava. Printul trimise dupa toti vracii din tinut. Desi toti spuneau: “prin voia lui Dumnezeu vom afla leacul potrivit”, nimeni nu a reusit s-o vindece. Asa ca printul se cufunda in rugaciune si drept raspuns la ruga sa, i-a fost trimis din cer un tamaduitor. Acesta ii izgoni pe toti vracii palatului si cu multa iscusinta reusi sa afle adevarata taina a bolii prefrumoasei fete-o dragoste nefericita pe care o purta unui giuvaergiu din Samarkand. Urmand sfatul iscusitului vraci, printul trimise in Samarkand dupa giuvaergiu si aducandu-l in tinutul sau, il insura cu frumoasa care suferea din pricina dragostei.Vreme de 6 luni, cei doi traira impreuna in cea mai deplina fericire si armonie. Dupa ce s-au scurs cele 6 luni, tamaduitorul, urmand porunca divina, I-a turnat giuvaergiului o licoare vrajita, astfel incat acesta sa-si piarda forta si frumusetea. Tanara si-a pierdut Dragostea pentru el si s-a intors la rege. Acesta porunca divina a fost asemenei poruncii date de Dumnezeu lui Avraam de a-si injunghia propriul fiu: ea nu este deloc diferita in spirit de fapta acelui inger din ceruri care l-a injunghiat pe sclavul lui Moise. De aceea nu se cuvine ca acesata porunca sa faca obiectul disputei omenesti, fiind mai presus de intelegerea muritorilor de rand. Inainte sa-ti mai multumesc inca o data te intreb: pentru lupul alungat si pentru printesa, nu s-a putut ruga –asa simbolic-nimeni? carmen | |
| = si asta va trece | Sandra Hanna Segal [27.Jun.05 02:49] |
| Carmen, doamne ce surpriza frumoasa mi-ai facut tu cu povestea asta, o adevarata perla sufi... dupa mintea mea, Jacinta si guivaergiul sunt plamaditi din materialul iluziei si e firesc sa dispara din peisaj cand toate au fost zise si facute... zeitatile iubirii iluzorii probabil s-au rugat ca aceste relatii sa fie prelungite, dar e in firea florilor sa se usuce si sa cada la sfarsitul anotimpului... un rege avea un inel pe care erau gravate 4 cuvinte cu proprietatea ca defineau perfect orice situatie: "si asta va trece":) drag, | |