| = pâinea creștea în covată | Corneliu Traian Atanasiu [18.Jun.05 18:28] |
| Ai niște imagini atît de dense și de spontane că simt nevoia să mă opresc să-mi trag sufletul după fiecare: ți-am auzit aseară oasele conversând cu luna cum că prin ele curge lapte și-o să le bea pământul am ascultat cu inima în lumânare arderea nopții spre zori teiul arunca pietricele în geam și eu mă înfășuram pe rouă a nu-mă-uita am șters urmele trecerii ieșind din tine ca aburii ceții din gurile livezilor Și ultimele două versuri îmi sună a șăgalnică îngînare. | |
| = Livia | Lucia Firefly Popescu [19.Jun.05 10:13] |
| Primele doua versuri imi place cum le-ai asternut, dar tare multa tristete cuprind... Imi place tot, dar mai ales sfarsitul... Acolo am zambit.. "..ai rămas în urmă trăindu-mi căpruiul".. :) Drag, Licurici. | |
| = Licuricului, Corneliului | Alina Livia Lazăr [19.Jun.05 13:18] |
| Licuric, Corneliu, zăludă cum mă știu, credeam că doar eu pricep această încercare, de aceea am pus și subtitlul acesta. Și mă bucur sincer pentru zâmbet, Licuric, și mă bucur pentru că ți-au plăcut versurile acelea, Corneliu, mai ales știindu-te pretențios și nemilos în ceea ce privește poezia. Să mai treceți! prietenesc, Livia | |