| + nostalgia nu are pliuri | Zabet Mihai [17.Jun.05 21:18] |
| O stranie frumusete, batand intr-un albastru de culoarea turcoazelor nostalgice, versurile tale asteapta sa se usuce tempera, pregatesc distilarea pigmentilor de zinc, iar in cazanul pus pe focul unde se alegeau impuritatile, incep sa se transforme in schita de carbune a unui nou tablou. | |
| = tablou fara capricii | Bianca Iulia Goean [17.Jun.05 21:53] |
| Intr-adevar, remarcabil tablou al cuvintelor, prinsa atat de bine o stare si amintiri-imagini-inchipuiri. Da, am senzatia ca penelul este tot mai sigur si se concentreaza mai mult asupra exteriorului reflectat in interior. | |
| = Mihai, Bianca | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Mihai, un tablou de mâna mea înscris, portretul fiind o sculptură. Într-un muzeu anume, acolo unde orice revenire îmi seamănă cu o "schiță în cărbune" a unei vieți atinse de harul Creator. Aproape de "Piatra Infernului", "Catedrala", "Danaida", am găsit un chip. Nostalgic. Mulțumesc pentru această lumină asupra lui. Bianca, penelul aici așterne cuvinte. Acolo din marmură brută se cioplea o nostalgie greu definibilă. Și de negrăit. Siguranța penelului poate a fost inspirată de atât de aproape de perfecțiune a Statuilor. Mulțam pentru alegerea aceasta, din toate cele ce puteau fi alese de privirea ta. Drag vouă drag, Ela | |
| = a nostalgie... | Elia Ghinescu [17.Jun.05 23:52] |
| Eu tac atunci cînd mă mișcă ceva pe lumea asta ...tu, cu un deget doar, ascunde-ți șuvița de păr auriu ce a alunecat pe frunte, de sub pălărie...fața trebuie să-ti fie senină. Căci doar așa nostalgiile au frumusețea adunată în zîmbetul din colțul buzelor. Frumos poem, Ela. Ca unele suflete. Drag, Elia | |
| = unele suflete | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Elia, iti multumesc, acest poem sta sub marmura statuilor. Si ele tac. Ela | |
| = parere | Bogdan Gagu [18.Jun.05 00:08] |
| remarc prima strofa... si atat... restul e balast... nu vad sensul.... parerea mea e ca ar trebui sa lasi doar prima strofa care e plina de toata incarcatura care urmeaza... eu am inceput sa visez din prima strofa si apoi m-ai luvit cu parul si ai incercat sa ma manipulezi intr-un stil barbar sa iti urmez visul, al tau... mie imi placea ma mult sa visez eu, visul meu, plecand de la caldura ta si lumina care mi-ai dat-o la inceput.,... asta e parerea mea cu stima inoni | |
| = Bogdan | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Este visul meu, nu stiu. Este visul tau, nu stiu. Este numai o statueta. Si citeva cuvinte. Ma voi gindi. daca e balast, asa cum sunt resturile din blocul de marmura, atunci macar prima strofa a iesit ceva-ceva. Ma voi gindi la ce mi-ai spus. Si intr-o zi cred că o voi slefui. Multumesc mult. Ela | |
| = Avem libertatea de a alege! | Loredana [18.Jun.05 13:12] |
| ,,nostalgia....nu doarme decât între două frunți una mai umbrită alta aproape albă'' .............ce ne opreste sa ne centram palaria bine? nici spre stanga,nici spre dreapta....aseaza-o bine. Ehh...ai terminat? Acum vezi mai bine partea alba a fruntii? Zambeste!...cu simpatie, Lore Ah....si cu remarca ca arati mai bine in realitate decat in poza :)) | |
| = "cel mai apus zâmbet" | Negru Vladimir [18.Jun.05 18:45] |
| Vad ca aici starile se "croiesc" intr-un mod foarte profesionist... mi-a placut cum comunica oamenii prin frunti, niciodata la fel... un text interesant si care te pune pe ganduri. | |
| = "zambet schitat intr-o doara:) | Nuta Craciun [18.Jun.05 19:22] |
| imi place aceasta nostalgie, se poarta, dar ce lacrima poate inchide viata intr-o dimineata capricioasa? fara putina nostalgie, fruntea alba nu ar putea vibra, nu ar putea lega intoarceri imi place nostalgia ca punct de sprijin... fara broderii, fara podoabe Anana | |
| = capricio :) | Ion Diviza [19.Jun.05 00:09] |
| nostalgia mea discretă când mă-ncearcă, sunt indicii c-a pus ochii pe-o poetă ce-o să-mi facă lungi capricii... zic și eu într-o doară... :) | |
| = doua lumi | Elena Albu [19.Jun.05 08:37] |
| ,,ce lacrimă închide viața fără parfumul de soc lăsat în dimineți capricioase'' Iata ce mi-a placut mie in mod deosebit. Pentru autor nimic nu e ,,balast'',el are un discurs simbolic pe care cititorul nu-l poate urma pe deplin ,uneori. E intalnirea dintre doua lumi de semnificatii si rareori aceste lumi se suprapun( cea a autorului si cea a cititorului) | |
| = raspunsuri dupa multe zile fara acces :) | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Lore, ne vom asterne nostalgiile asa cum ne sta mai bine. :) Multumesc pentru cum ma vezi in realitate. Te astept si, si. :) Albule, fruntile acum se intreaba de marmura a fost prea alba sau gindurile prea negre. Poemul nu raspunde decit unei statui dde Monet. Te astept cu drag mai departe, in alb-negru, dar mai ales in nuante-nuante. NUta, intr-o capricioasa dimineata, nostaligiile se fac uneori pasari, alteori se poarta in boruri largi sau doar intr-o simplitae feminina. Frumoasa iti este privirea. :) Se o revad as dori. Divizata-ntre capricii, Las Ioane 3 indicii: Intre verde si albastru Mai incape doar un astru... (astralul mi-a facut figuri :))) ) Elena, uneori din colb facem un amestec, depinde ce licoare, ce ape, ce seve adaugam. Intre doua lumi, uneori exista rezonante, alteori nu. Iti multumesc pentru reverberatii. Parfum de soc, ieri, azi busuioc. Drag voua si multumesc pentru asteptare in rabdare, Ela | |