| = "pe oase-mi merge timpul ca pe claviatură" | Alina Livia Lazăr [17.Jun.05 16:42] |
| citesc prima oară pe site Vasile Munteanu. Dar am scuză, că așa sunt eu, mai miticuță și mai întârziată. A plouat și m-am blocat în trafic. Ajung însă la timp să prind coada unui poem (e adevărat că pianele negre au cozile mai lungi?) care se trăiește în vis și dincolo de el și din care rețin pentru multă vreme: "să-ți crape sufletul de sete sau de stea" după care mă dumiresc că n-am visat, ci doar aveam văluri peste ochi și în fața mea se juca o clipă de-a visul cu pahar și gheare. de-a mișcarea în timp și de-a vârfurile unor priviri numai bune de contemplat întru amurg. și uite-așa, prin citire, am văzut timpul cum îmi mergea prin plete ca prin câmpiile Dobrogei, căutându-și culcușul. prietenesc, Livia | |
| + "prin stele tăvăliți" | Negru Vladimir [18.Jun.05 19:05] |
| Vasile... ai niste alcatuiri geniale in aceasta poezie... "cât de departe poate un deget să te ducă" "pe oase-mi merge timpul ca pe claviatură" "pe cer își sparge luna de stele siliconul" "pe ochi mi se prelinge o rază ca o bală" Tare imi place cum reusesti sa iti explorezi senzatia pana la capat... nu ai nevoie de ghid... cu finalul, nici nu iti poti inchipui cat de bine te inteleg. O poezie buna... cel putin la tine Vasile eu evit sa comentez prea mult... orice as spune oricum tu vei fi cel ce va straluci mai tare :) | |