| = frumos | Lucian Mușet [17.Jun.05 16:48] |
| frumoase imagini ai pus tu aici. o mica sugestie: cred că "aleatoriu" e în plus. remarc "desculțe pe deal două descântece" "vei înflori caisul bătând din palme" "ca un sunet de clopot în carnea aerului" frumos! | |
| = Lucianului | Alina Livia Lazăr [17.Jun.05 17:46] |
| "Aleatoriu" e mereu în plus, mai ales când spun "din toate direcțiile". Mulțumesc sincer pentru sfat și pentru surprinderea aliterației. Nu ai tu timp, dar dacă îți faci, mai treci și sugestionează. Unii chiar au nevoie de asta. prietenesc către onorat, Livia | |
| = ca un sunet de clopot în carnea aerului | Corneliu Traian Atanasiu [17.Jun.05 18:57] |
| Într-adevăr sunetul clopotului este surprinzător, dar fără înfipt n-ar fi fost atît de penetrant. Rămîi o enigmă suverană așteptînd să se pogoare/prăbușească peste tine misterul intens erotizat și sacru al nopții. Îmi place cum invoci acea spaima sacră, aproape apocaliptică, fumegînd a cuvînt. Și cum îl vezi pe rătăcitor: cu un colț de pâine-n buzunar cu privire verticală hăituit de-o enigmă împovărat de fire vei înflori caisul bătând din palme Și cel mai mult îmi place că ai mutat axa lumii în coasta care ești tu - femeia. | |
| = enigmele suverane/Corneliului | Alina Livia Lazăr [17.Jun.05 22:29] |
| odată, un prieten mi-a zis că nu îmi înțelege înscrisurile. și că ar trebui să caut să reușesc să ajung la mintea, sufletul și ochii cititorului. iar după ce scriu, să privesc cuvintele din afara mea, să nu mă leg prea mult de ele, să am curajul să văd unde e greșit.:) și, dacă se poate, să trezesc o emoție. măcar una, cât de mică. altădată, același prieten mi-a zis că a cunoaște un om înseamnă a fi hăituit de o enigmă. :) pentru el e poezia asta și pentru tine, Corneliu, ca cititor fin și empatic ce te afli. Mulțumesc. prietenesc, Livia | |
| = enigme... | Ruxandra Moholea [18.Jun.05 17:28] |
| citesc o altă dimensiune a fricii: "aștept de mult noaptea asta cu frici un uriaș o măsoară cu palmele și-mi spune că ai să vii din toate direcțiile" Apare ideea unei înfruntări, pregătită de mult("aștept") cu "două descântece desculțe", cu un colț de pâine, așteptând să "strănute zorii", într-un ritual de exorcizare. Foarte plăcut. | |
| = RuxAndrei, despre curajul fricii | Alina Livia Lazăr [19.Jun.05 12:56] |
| RuxAndra, autoexorcizare, să iasă sinele cel rău în afară, să fie făcute ca la carte pregătirile pentru întâmpinarea călătorului obosit de nebunia drumurilor către el însuși, tot mai către el însuși. Frica e tot o formă de curaj: de curaj responsabil, asumat. :) Dar tu, Andra, ai lăsat viteaz semn de citire și înțelegere pentru care îți cu drag mulțumesc. prietenesc, Livia | |