Comentariile membrilor:

 =  părere
Lucian Mușet
[14.Jun.05 21:27]
un text mărturisire și lepădare poate, până la ultima strofă când "s-a dus vremea iertării". sau poate doar imaginația cititorului a luat-o razna. se recită tare frumos poezia ta, vladimire.

cu bine,

 =  vid in colb
Ela Victoria Luca
[23.Sep.05 01:23]
Intr-un vers-incantatie ori poate ruga, poetul se lasa pe sine iertarilor ca intr-o viata de colb. Se inalta "peste curgerea indiferenta", iubind in atingeri de liric femiea cea oarba, ea cea care inca nu si-a aflat destinul. Se asteapta o iertare, intr-un poem-confesiune. Se asteapta "forme de relief ale vidului
exaltate pe-un alt drum", acolo unde acest "mim talmacind cuvinte" se cauta in lumina fara temerea ca ar afla intunericul ochilor.
Indeosebi remarc aceasta strofa-destin de Ana si manole, ceva arhetipal noua, orice am face, ca si cum, dincolo de putinta sufletelor este intotdeauna marca spiritului ancestral:

"o femeie oarecare
nici măcar piatră de râu
să te fi putut zidi
în arcane spre mine"

Felicitari pentru acest poem in catedrala de ginduri, o stea argintie tie.

Drag, Ela



 =  o femeie oarecare
Negru Vladimir
[15.Jun.05 07:42]
Lucian... imaginatie... cine mai poate sti de unde vin versurile?
Ela... m-ai "prins" cu arhetipul... e desigur "locatia" in care sunt inscrise detaliile celor viitoare.
Va multumesc.

 =  părere
Liviu Nanu
[15.Jun.05 09:12]
De la iubire pînă la iertare, trăgând un lanț liric printre maci și pietre de rîu, poezia ta are o sensibilitate aparte și , așa cum spune așu Lucian se recită foarte bine.

 =  înspre rădăcina limbii
Negru Vladimir
[15.Jun.05 15:10]
Multumesc Liviu. Despre lanturi numai de bine... fiecare avem din astea... poate tocmai de asta uneori pe strada prea multa larma. Nu am avut inima sa o recit... o sa las asta pentru mai tarziu.

 =  perenul pelin ce-l gustam din inocentul crin numit: inima
Corina Mirela Dumitriu
[16.Jun.05 10:36]
Intr-adevar poezia ta se recita foarte frumos, se simte prin fiecare cuvânt. Mi-a plăcut!

 =  femeia oarbă
Preoteasa Marinela
[16.Jun.05 00:10]
Femeia ta nu era oarbă,
ea te vedea pe tine!
de atâția luceferi
alunecători și risipiți,
te zărea numai,

te zărea și te iubea!

 =  femeia mea cu zale
Negru Vladimir
[16.Jun.05 10:46]
Corina, Marinela... va multumesc pentru gandurile voastre materializate aici.
Marinela... iubirea... poate si varianta ta ar putea avea partea ei de eal.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !