| = citire | Alina Manole [13.Jun.05 20:38] |
| Mi-au plăcut versurile din final și în mod special strofa: "blestemați să învie întotdeauna cu fiecare citire tresărindă" Frumos. | |
| = cercul poetilor anonimi :) | Codruta Nistor [14.Jun.05 16:17] |
| cu riscul unui off-topic nu comentez poezia, las doar cateva ganduri inspirate de ea :) omului ca unei fantani i se aseaza uneori Dumnezeu langa cumpana si se adapa el Domnul dintr-insul pana cand omul ca o fantana de lumina inunda pamantul omul ca unda calatoare lasa in urma piatra lasa in urma malul leaganand iar si iar in bataia inimii stelele aceeasi inima a carei bataie invie lumea si lumea creste pana cand, invatand Cuvantul il intoarce impotriva lui dandu-i un nume: poet cu drag :) | |
| = un punct. doar un punct | Dara Blu [14.Jun.05 16:26] |
| Tay, ce frumos stii tu a le re-spune, uite, ma fac mica, mica si iti las tie intregul cerc al poetilor, eu sunt doar un punct; atit doar, un punct. sper ca acest comentariu sa il postezi de sine-statator, pentru ca e pacat sa se piarda in subsolul unui text care nu il merita, fiind mult mai mult, mai inalt si mai frumos decit ideea initiala | |
| = Frumos | Musat Dana [18.Jun.05 15:17] |
| Poezia asta pare a fi un fel de destaiunuire, o dezgolire a eului prin cuvinte. Frumos, foarte frumos. "Poeților, ca păsări în zbor, le cresc pene din oasele pierdute"-nici nu are nevoie de comentariu | |