| = verbul "a învăța" | Ruxandra Moholea [11.Jun.05 20:08] |
| "Învăț să număr", învăț să fiu copil, învăț să ascult marea din jurul insulei unde "mi-am legat gândurile", învăț să prind verdele, învăț să tac, învăț să alin, învăț necuvintele, învăț taine, învăț să "semăn mereu cu mine". Frumos. Imaginea îmi aduce aminte de goblenul neprețuit al mătușii, de la care am învățat să mă joc în culori... Gând bun, Ruxandra | |
| = sufletu-mi cunoaște toate firele tainelor rupte | Maria Prochipiuc [11.Jun.05 20:47] |
| Ruxandra – te afli pentru prima dată la un text de-al meu, încercam aici o lucrătură atentă cu firele și cu, culorile goblenului, așa cu răbdare cred că se pot învăța multe, a asculta marea și să tac am învățat demult, urmează restul într-o perpetuă joacă, mulțumesc de gândul bun la citire. | |
| = "seman mereu cu mine" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Intr-o punte de "maini aproape putrezite", se duc cuvintele pe goblen de trairi in larg de verde, acolo unde amiaza nu este decit o insula de poem si... Tacerile "de fildes ale spinilor" lasa pamintul intr-o umbra de "sememtii", ce asculta poposind pe marginea firii. Eu nu am ochiul "umed si pierdut", vad numai un fir ce se tese invizibil, cu migala, de la o viata la alta, ca si cum, in stele de inima, asteptarea este acea pinza lasata pe un perete de timp. | |
| = erata | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| semeții | |
| = miniatural complicat | Florina Daniela Bordieanu [12.Jun.05 17:35] |
| Marie, continui sa ma suprinzi. migaloasa lucratura, miniaturala, complicata pe dedesubt, curata pe dinafara. mi-a placut punctul de final: "fie că plouă că ninge sau râzi seamăn mereu cu mine" dana | |
| = nu e decât un scurt popas | Maria Prochipiuc [12.Jun.05 18:04] |
| Daniela- tu vii cu un lucru minunat că acele mâini pot fi punte, eu doar mă gândisem la forțarea celui care vrea să facă ceva și totul este întors invers, fiindcă în actul respective mai sunt două mâini care par să refuze totul. Semețiile sunt în număr de doisprezece, poate acest lucru îți dă un indiciu. Mergem cu pași înceți dar sigur sper spre acea sărbătoare a trimufului. Florina- poate te surprind, sper să fie și de efect această migală, nu mi-a plăcut să lucrez la goblenuri, dar dacă mi s-ar cere aș face și lucrul acesta, acum doar am încercat un goblen al cuvintelor, desigur că aplecarea ta spre descifrare mă încântă. Un lucru pe care l-am sesizat în acest moment este faptul că amândouă eram în același loc și în același timp, eu încercând să te descopăr printre versurile tale iar tu aici la mine, nu e întâmplare, nu? | |
| = Tot felul de întrebări | Nicolae Diaconescu [12.Jun.05 22:34] |
| Dragă Maria, M-a atras titlul. Aș vrea niște lămuriri dacă se poate: 1. "Fie că plouă că ninge sau rîzi Seamăn mereu cu mine" Eu mă schimb de la o oră la alta,tu cum faci să semeni mereu cu tine? chiar și la un interval de un anotimp? 2."tăcerea de fildeș" Am tot încercat să prind înțelesul,mi-a fost imposibil.Dacă vrei să mă duci într-un cimitir al elefanților poate ar merge "tăcerea spinilor de (din) fildeș alină necuvintele" 3."Umed și pierdut ochiul tău mă privește" Prefer "Pierdut ochiul tău mă privește" că orice ochi e umed tot timpul. 4."Cu mîinile aproape putrezite încerc să prind (învăț) verdele în respirație" Acest "în respirație" mă aruncă într-o derută maximă.Nu înțeleg, de aceea te rog să-mi explici cum prinzi verdele în respirație. 5."Sufletu-mi cunoaște toate firele tainelor rupte". Cine sunt rupte,firele sau tainele? Dacă sunt licențe poetice,n-am ce spune,doar că eu sunt de vină că nu le înțeleg. Cu prietenie, Nicu al Popii | |
| = Maria si cristalul | Florina Daniela Bordieanu [13.Jun.05 07:55] |
| Nu, Maria, nu e intamplare, mai ales din doua motive. Primul e acea promisiune a lui octombrie 2003, iar al doilea, si mai evident, e acela (spus poate cu alte cuvinte) ca scrii (si poate, spun poate, suferinta e catalizatorul sau sursa, desi nu ne-o dorim cu niciunul) mult mai pe gandul si pe gustul meu de poezie ca niciodata in acesti doi ani care au trecut. cel putin in aceste miniaturi ale tale, descopar casanta fragilitate si o limpezime de fraza poetica pe care nu am intalnit-o in textele tale mai vechi, de parca, tu, Maria, ai prinde cristalul in palme si l-ai face sa fie mai pretuit, slefuindu-l cu migala. (asta nu inseamna ca in textle vechi nu exista poezie, nu. nu asta am vrut sa spun. inseamna doar ca mai nou scrii mult mai aproape de intelegerea mea, ca cititor) cu drag si sper ca mi-ai simtit nuanta corecta a ideii, Dana | |
| = mi-am legat gândurile pe o insulă în largul mării | Maria Prochipiuc [13.Jun.05 08:57] |
| Nicolae- hai să încerc să dau un fel de explicație, dar să nu crezi cu adevărat că spun adevărul… 1. A semăna mereu cu tine m-am gândit tot timpul la faptul că încerc să-mi păstrez inocența copilului în răutate și înțelepciunea maturului în ce trebuie să fac, dacă reușesc sau nu asta rămâne de văzut. 2. păi i-ai găsit sensul dacă te gândești la ritualul elefanților înainte de-a…poate aici stă totul…alinarea necuvintelor – a celor care trebuiesc spuse dar din prea multă tăcere sau frica de a le spune. Prefer eu să fiu dusă într-un cimitir al elefanților nu refuz invitația 3. preferința ta referitor la ochi îmi place și mie și poate voi schimba mă mai gândesc, referitor la umed , eu am mers un pic mai departe m-am gândit la lacrimi, dar interpretări sunt multe, asta e doar una 4. verdele pentru mine reprezinta viața, mai mult de atât nu vreau să spun 5. aici depinde de interpretarea fiecăruia eu le-am văzut pe amândouă, dar în primă fază m-am gândit la toate firele. Aș dori eu să fie licențe poetice :) P.S. Dacă vrei și alte explicații, aici știu nu am spus totul fiindcă nu-mi place să-mi dezbrac poezia și să s-o las nudă mă găsești la adresa lăsată la biografie. Florina – eu știu că nimic nu e întâmplător a fost doar așa o întrebare, aici pot fi multe interpretări, tu știi foarte bine că noi în poezie ne-am descoperit și tot așa ca și acum ne căutam, sunt multe de spus la ceea ce se întâmplă acum, dar poate vom reuși să ne bucurăm împreună. Tu știi foarte bine că eu mai mult simt decât înțeleg unele lucruri, și am prins correct tot ce ai spus aici. | |
| = Insula poeziei | Magdalena Dale [13.Jun.05 09:44] |
| Pentru mine, marea din poezia ta este lumea cu neprevăzutul ei, cu pericolele ei, dar și cu frumusețea ei. Insula de care ți-ai legat gândurile îmi sugerează arta poetică ce este o insulă de refugiu pentru sensibilitatea prea des rănită de furtunile mării. Cuvintele de fildeș, sunt cuvintele a căror sunet a murit și nu mai pot fi rostite devenind necuvinte. "fie că plouă că ninge sau râzi seamăn mereu cu mine" Îți admir puterea de a fi constantă cu tine însăți, de a rămâne fidelă acelui eu interior pe care îl exprimi frumos în gânduri poetice. Cu drag, Magdalena | |