| = opinie | Tanasescu Nicolae Constantin [10.Jun.05 21:42] |
| vad aceasta poezie ca pe un "Tatal nostru", laic, daca mi se permite, spus unui prunc inainte sa faca nani. multa sensibilitate si inocenta aici in versurile tale. un fel de "nici nu merit sa rostesc aceste versuri fiindca eu sunt prea pacatos, dar totusi o fac fiindca tin mult la tine". asa vad eu ideea acestei scrieri frumoase. mi-a placut mult drag, | |
| = Frumos | Posogan Horea [10.Jun.05 22:45] |
| Superba realizare! "Un accelerator al destinelor" ti-ar permite sa te rogi pentru toate aceste destine insa poate ar putea fi si foarte dureros sa vezi cum timpul tuturor persoanele dragi se scurge atat de rapid in afara ta. Poezia e construita cu multa candoare, alba copila elibereaza cerul omului de cenusa egoismului si il ridica spre soare, spre caldura si fericire. Frumos! | |
| = Ce frumos! | beatrice rodica giosan [11.Jun.05 01:49] |
| … un cântec de leagăn special, cu valențe de rugă/spovedanie_mărturisire/dăruire, scris cu har și multă dragoste (părerea mea :) ) drag, | |
| = alb-negrului... | Ruxandra Moholea [11.Jun.05 00:02] |
| Mai curând, îl simt ca pe un cântec de leagăn în prima parte: "dormi albă copilă în brațele-mi de funingine șterge-mi urma de lup ce-mi otrăvește pieptul ca un stigmat spațiul pe care-l ocupi pe pământ e cu mult mai mare decât cea mai fericită dintre zilele mele fericite zâmbește fără prihană cu palmele răsfirate în acest mușuroi de sorți sculptat de albia timpului" Duioșie și multă, foarte multă dragoste aruncată cu sete asupra unui suflet care îți schimbă viața numai prin faptul că respiră cu căpșorul pe pernă, supravegheată de inima tatălui. Este miracolul care descifrează cele mai ascunse taine ale universului. Partea a doua, îmi sună ca o încercare de a cere iertare "sângele îmi este promis ielelor nu-mi certa norii" și căutarea mîinii care mântuiește "cu palmele răsfirate în acest mușuroi de sorți sculptat de albia timpului". "Vindecă-mă?" Cred că ești deja vindecat în unele privințe... | |
| = o bucatica din rai | Musat Dana [11.Jun.05 12:58] |
| Parca e un fel de spovedanie, o ruga fierbinte a unui om catre o fiinta divina, nu neaparat Dumnezeu. Poate ca pentru tine, "alba copila" reprezinta ceva mult mai pur decat conceptul de Dumnezeu. Sau poate e doar o bucatica din rai, ceea ce, pentru noi, oamenii, e foarte mult. Frumos. Cu drag, dana | |
| = perisabil | victor gore [11.Jun.05 22:36] |
| un text relativ domol, fără imagini suprarealiste deși titlu' spune mai multe decât... insuși... textu'i perisabil. unicul vers perfect și de altfel cu adevărat vers este "vindecă-ma" | |
| = zâmbește fără prihană | Negru Vladimir [12.Jun.05 13:56] |
| Costin... foarte corecta perceptia ta... aceasta este cea mai intens traita poezie a mea... e pentru fetita mea. Cat despre puritate... nici nu ma pot macar gandi la o asemanare intre mine si ea. Horea... tu ai inteles si partea cu neimplinirea... cel mai adesea invatam mai mult de la copiii nostri decat le daruim noi lor. Beatrice... da, multa multa dragoste... o iubire ce nu se poate surpa. Ruxandra... sunt vindecat? Poate nu am fost niciodata bolnav :) Poate a fost doar dorinta de a ajuta un suflet nenorocit... Dumnezeu stie mai bine. Dana... e bucatica mea de rai... nu mi-l pot inchipui altfel. Victor... din experienta mea pe acest site autorii cu un text si foarte multe comentarii sunt clone... cu "robotii" nu prea discut... oricum e un text prea personal. Va multumesc pentru cuvintele lasate aici... e un text tare drag. | |