| = fânul dus atât de departe de casă | Sandra Hanna Segal [12.Jun.05 10:09] |
| nici nu stiu cum sa incep, doar iti scriu ca m-a miscat foarte mult, nu ca as fi intr-o stare deosebita de receptivitate acum ci prin meritul scrisului tau si al modului in care ai asternut in cuvinte amintirile si ideile astea, care acum se bat cap in cap in sufletul meu. poate ca uneori lucrurile pe care le invatam despre Dumnezeu ne dauneaza intr-o societate cu limba si inima de lemn, dar la sfarsitul zile lacrimile astea sunt singurele care conteaza, spala bulibasii, harpiile intamplatoare ale destinului si alte urme de noroi... un om de o maretie deosebita, ferice de cei care au fost in prezenta lui. | |
| = Darul meu pentru Ana Maria | Nicolae Diaconescu [12.Jun.05 22:37] |
| Dragă Sandra, După cum vezi sunt stereotip în formula de adresare.Am tastat la "comentarii" (sunt interesat de comentariile tale) și am descoperit două articole care mi-au plăcut(acela cu jazul,am citit și poezia "Somn" și articolul lui Zabet Mihai pe care l-am perceput ca pe o poveste.Uneori îmi plac mai mult comentariile decît textele citite dar de data asta am fost mulțumit și de articole.) Normal, am citit și comentariul la "povestea" mea și pe toate pe care le-ai scris azi la diverse texte. Ieri am fost invitat la un botez,la Pitești. Nepoata mea care locuiește la Munchen, a adus-o pe fetița ei Ana Maria, aici în țară, s-o boteze.Are nouă luni.Se uita cu ochii atît de mari la tot ce o înconjura și asculta cu atîta uimire muzica și slujba religioasă, că m-a cucerit total. După ce a cufundat-o în cazanul cu apă, cu țipetele de rigoare, două trei doamne în jurul ei o ștergeau și încercau s-o liniștească.Te-ai botezat,daaa ? da, da,gîngurea ea. Te-ai încreștinat,daa ? da, da... În momentul ăla i-am făcut o urare. Am vizualizat mai întîi dealurile și pădurile pe unde am cutreierat și-am zis:Doamne, am iubit ca nimeni altul aceste locuri.Ajut-o să crească sănătoasă și cînd o veni pe aici fă-o să se bucure la fel de mult ca mine . Și dacă o să-și amintească vreodată de nenea Nicu, să spună o rugă pentru iertarea păcatelor mele. Nu știu dacă are legătură paranteza mea cu "povestea" comentată de tine.Și totuși cred că are, că deși fundalul evenimentelor din timpul copilăriei mele nu a fost prea grozav,întîmplările nu m-au traumatizat,datorită tatei care mi-a lăsat o libertate totală,în tot ce am făcut și înteprins. | |
| = cărămidă nouă, dă Doamne să plouă... | Elia Ghinescu [31.Jul.05 16:53] |
| Caut pe aceste pagini un Nicu al Popii de prin copilaria mea. Stiu exact unde sa vin cind mi se face dor de unele vremuri trecute. Si vin de multe ori, crede-ma! Nu mereu las semn, dar sunt aici. ...Sunt aici, printre povestile tale, mînînd de pe virful carutei pline cu fin uscat pe Cerbana si Murgana (asa se numeau vacile bunicilor mei), sunt aici intrebind pe cei mai mari daca au luat ceva de mincare pentru piticii ca mine, sunt aici, si printre finul ud riscind sa fac pneumonie. Dar ce miros, ce mireasma lasa caruta aceea agale trecind pe drumurile cu urme de roti in pamintul uscat! Atit de departe de casa... | |