| = tu îmi culegeai pietre de jad din iriși | Maria Prochipiuc [10.Jun.05 08:52] |
| Era normal ca întoarsă acasă deja să înceapă amintirile să te contopească. E tristețe aici, tristețea unor amintiri frumoase, dar poate neîmplinite sau împlinite dar nu finalizate, camere, spați triungiuri , toate mă duc spre golul dintre tine si … da desigur, doi înseamnă unu și doiul cuprinde în el unicitatea acelui doi și nu uita așa l-a lăsat Dumnezeu. Sunt și flori care răsar doar o dată în viață dar frumusețea lor nu poate fi admirată devât o zi și apoi… ce vrei să dăruiești acum e doar promisiunea unor timpuri pe care le dorești, dar ești sigură că nu mai pot reveni, se pare că prânzul acela mult așteptat e doar un pretext, că nu în el stă toată esența, mă opresc, plăcută aducere aminte, neliniște, regret, și nostalgia a ceea ce a fost sau putea să fie... | |
| = rotocoale de iluzii | iulian cimpoeșu [10.Jun.05 09:16] |
| a spus așa de multe Maria, că m-a dezarmat. a cuprins și unele cuvinte pe care ți le-aș fi spus (neliniște, nostalgie, regret etc.). Las un semn că am trecut (cu drag) pe aici*. drag, | |
| = contrapoezie | Bogdan Groza [10.Jun.05 09:19] |
| s-ar putea sa-ti las acum in avans ganduri viitoare indoite in patru parti de atatea judecati in instanta mi-e frica uneori sa nu devin un procesoman cu sange rece si atunci las dosarele de izbeliste in dreptunghiul lor din dulap si pasesc inapoi la birou, la internet intre o plangere penala si o somatie de plata tot proces in instanta se cheama si n-am atiut nicicand daca codul penal cu codul civil se bat cap in cap. eu m-as lasa judecat de o magistrata tanara si frumoasa nu inainte de a face un test psihologic trecand pe la un psihanalist sa-mi dovedeasca motivele faptei s-ar putea sa fac si arest acum vreo 24 de ore intr-unul din cabinetele tale acolo unde prin hipnoza, mi-ai amintit ce am fost intr-o viata anterioara... am fost un ruj peste buzele tale arse in anii dinainte de 89, cand ma jucam cu tine de-a v-ati ascunselea pe sub paturi, pe sub balcoane pe sub doua iluzii in care-ti conturai trecerile prin mine. | |
| = Marie, Iulian... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Marie, sosita acasa, mi-e bine, uneori insa ajung serile la tine sau tu la ele, calci peste un porag si vezi ca dintr-un doi au fost unul si unul, apoi deodata sunt alti doi, si de fapt sunt trei. Iar eu privesc si amintirile indoite si florile toate. Iar ea este ea, eu sunt eu. Multam fain, la mine in suflet este o plenitudine rotunda, acum cind apele sunt limpezi. Te atsept cu drag, acolo unde cintul sufletului il asculti in adiere. Iulian, multumesc pentru semn de "carte", e bine ca nu ai indoit pagina. :) Eu aici, intr-o aproape nostalgie, privind un tablou altfel colorat, acolo unde eu deja nu mai apartin de ceva vreme. Te atsept mai departe, cind scrierile se astern, fara indoiala. :) Drag voua, Ela | |
| = contra bodoganelilor in instante :)) | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Bodoganele, apai io Drept sa iti spun, nu imi amintesc sa fi facut vreodata hipnoza, ori paote am eu efect hipnotic de vrajesc oamenii fara sa stiu, asa incit li se pare ca deja m-au trait cindva. :)) Eh, vad ca iubesti cu foc mindra magistrata, tinara si frumoasa, ai grija sa nu te arzi, ca apoi nici o psihanalista ca mine nu scoate cenusa, iar Pasarel Phoenix parca nu esti. :)) ma amuza teribil contra ta de azi si... pe la mai multe! Drag, Ela | |
| = vedere | Elia Ghinescu [10.Jun.05 13:42] |
| De ce oare simt poezioara asta a ta ca pe-o vedere pe care trebuia data, dar a ramas ratacita prin geanta,indoita? Pe fata e o poza,un portret al sufletului.Dor curge din ochi. Iar pe spate sta scris,fara timbru,niciodata nu va avea timbru,destinatarul... De ce? | |
| = Femeia cu ochii de jad între două rotocoale de iluzii... | Magdalena Dale [10.Jun.05 14:38] |
| Femeia cu ochii de jad are un suflet de safir ce a strâns în el culoarea mării, adâncurile frământate de căutări și frumusețea atât de puțin înțeleasă uneori.... Între două rotocoale de iluzii se conturează amintirea unei treceri închise între agate, dar deschisă frumos în gânduri de aduceri aminte! Cu drag, Magdalena | |
| = Elia, Magdalena... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Elia, fiecare din noi avem citeva cuvinte lasate pe un colt de hirtie, de suflet, de pagina, de carte... Stii bine, fiecare din noi. De aceea cuvintele ramin lasate in suspensie, ca un pod, ca o urma, ca o amintire indoita. Revii atunci cind cuvintele tale, desigur drepte, ramin rotunde. Magdalena, uneori avem cutii de pietre pretioase, alteori se strecoara asa, cite un ciobulet de sticla si il confundam cu un diamant pentru citeva clipe. Si aore cine nu a trait asta macar o data in viata? Amintiri in felul lor asa de aparte incit uiti ca sunt amitiri cind se redeschid. Multam pentru finete. Drag voua, Ela | |
| = amintire încovoiată | Miruna Dima [10.Jun.05 15:40] |
| Îți cer voie să citesc și așa titlul tău. Îmi pare că nu te-am mai văzut așa tristă ca aici, poate din pricina dusului care n-o să mai vină iară. Aceste rânduri m-au răscolit prin puterea lor de sugestie. Și doiul care a fost unu și acum e trei, și agatele întunecate și recele și marea neadusă mai aproape și safirul... Cu picur de suflet la colțul ochiului, | |
| = Miruna... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Draga Miruna, "printre soapte" eu am adus amintirile aproape si ele purtau pietre pretioase, unele, altele numai umbre, si mai pretioase. Nu, Miruna, nu e asa. Am scrieri in care chiar eram trista dar nu aratam. Aici e doar o amintiri in-doi-ta in-trei, din care eu, una, cea ramasa privind, se bucura de atitea sclipiri in juru-i si indeosbi in ea insasi. Multam pentru picur de suflet. Drag, Ela | |
| = distinsa si indurerata... sau poate - doar tu, ela... | Ionescu Alexandru [11.Jun.05 00:59] |
| daca as fi citit textul fara sa cunosc autorul (autoarea), as fi jurat ca s-a intors Stanescu din mormant, ca sa ne mai destainuie din sensurile nestiute ale cuvintelor... constructii care mustesc de culoare si originalitate, sentimente de nepatruns pentru ochiul neformat, etc. etc. etc... si un strop de melancolie metamorfozata in amintiri fara leac... frumos. Alexandru. | |
| = Alexandru | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Nu ma asemui cu Cineva ce Poezie esenta era, rogu-te. Eu mi-s asa, mai miiiiiiica si mult mai putin poezie, mult mai putin. Si poate, da, indeajuns de intensa traire in ceea ce vewrsurile scriu la marginea unui tablou, pe conturul unei fotografii a unor zile. In-doi-ala a dus asa amintirea asta intreita si apoi unul, cel care este inevitabil siesi ramas, se aseaza in coltul surisului. Multam pentru trecerea prin stropul de melancolie :). Drag, Ela | |
| = contra-raspuns | Ionescu Alexandru [11.Jun.05 12:49] |
| sa stii ca n-am spus nimicutza cu "rautate" si daca ai avut impresia asta, te rog sa ma ierti... ma ierti? PLEEEEEEASE!!! P.S.: si bine zici, "Cineva ce Poezia esenta era..." frumos... Alexandru. | |
| = Nu sunt deloc, Alexandrule | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Am ris un pic, fiindca e chiar amuzant, eu m-am bucurat sa te gasesc la comentariu si cu asemnea cuivnte aurite, ti-am multumit in felul meu mai shagalnic, poate eram cam cu mintea in carti de corectat si paream mai seaca :0. Insa eu suparata nu, nu. Fireste ca am ris cind am vazut titlul commului "contra-raspuns", ca ma gindeam ca imi faci o contra precum bodoganelul :)). Da, Cineva ce ne picura si acum, Cumva, Esenta. Drag, Ela | |
| = albele iasomii | Alina Manole [11.Jun.05 13:29] |
| Este ceva deosebit în poemul tău, strofa despre doi, apoi strofa despre trei. De ce n-ai lăsat să se termine acolo poemul? Pe undeva, pentru că nu există coincidență, există regăsire. Și tu știi. | |
| = Alma, multam | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Poemul ar fi fost simplu si frumos, finalizat acolo si poate cindva il voi imparti in doua sau in trei. Insa aici trebuia sa fie asa, in aceasta forma, mai putin desavirsita, mai putin estetica. Mi-am asumat aceasta imperfectiune pentru ca ceea ce urma a fi spus a fost regasit. Ma alina trecerea ta si undeva acolo spre nordul tarii cuvintele se aud altfel, nu? :) Drag, Ela | |
| = Aminiti | Ana Suter [11.Jun.05 15:04] |
| Intoarsa de demult sau intoarsa din drum in amintiri de irisi si pietre de apus gata sa sara din ochi. Frumos te gasesc in strofe lungi, parca curgand in ape albastre si parca ocolind pietrele mii in chip de hopuri. Intr-un cuib stai clocind idei si aduceri-aminte, in adieri taioase, ori in linii crbe si forme line. Vad si miros in fiecare dintre cuvinte cat spirit le e destulsi apoi cat spirit le este prea mult. :) Drag de tine, | |
| = prea mult, da, uneori prea :) | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Acolo in cuibarul meu se clocesc mereu ciiiind amintiri de platina, ciiind amintiri de piatra, ciiiind amintiri famtoma, cind inzecite, cind intreite, cind unite, cind in-doi-te (stiu ca nu se desparte asa in silabe, dar asa te face despartirea, de demult intimplata, sa scrii anapoda, zau! :)) ). Prea mult spirit?? Eu?? Nu, draga mea, poate prea multa traire ce ar mai trebui un pic spiritualizata :))) Ma bucura ca azi esti atit de in spiritul meu, indeajuns incit sa iti simt de aici culorile. Ceva liliachiu, intotdeauna. Drag, Ela | |