Comentariile membrilor:

 =  dane
Mihai Balaes
[09.Jun.05 04:30]
explica-mi ce ai vrut sa zici prin :"fără giovanni pico della mirandola" ? si "a fost jumatati de zapada" ? jumatati nu e la plural ? in schimb imi plac versurile :
"între ieri și mâine
azi nu a fost"
frumos folosite cuvintele ;)


 =  "ne țineam de buric unul pe altul"
Alina Livia Lazăr
[09.Jun.05 00:31]
:) zâmbesc pentru că îmi place acel "a fost jumătăți de zăpadă", ca și contrast cu totul lui "azi", cu totul lui "mâine". Sper să fie însă numai un dans literar de-o noapte și nu carecumva postpost și iar postmodernismul să ne ajungă grămătichiile, dându-le peste cap. Aici însă, în acest context, îmi subliniază ideea de lipsă, chiar și prin lipsa acordului corect. E un artificiu,cred. Pico della Mirandola și șerpii și noe îți aduc religiosul în lumină, cum se pare că a zis și Anamaria. Criogenia cu degetele pe buric mi se pare o imagine reușită, cu ideea de unitate cu tot.
O zi lipsă la inventarul uman în care prefacerile au gustul iubitei.
Cel puțin interesant poemul tău, Alexandru.

Prietenesc,
Livia

 =  anamaria si livia
Alexandru Dan-Alexandru
[09.Jun.05 00:50]
pt amandoua si pt toti cei care vor urma:
a fost jumătăți de zăpadă. aici este o stare. starea de jumatati de zapada. nu exista fulgi, nu exista jumatati, nu exista nimic. exista o stare si atat. din pacate, nu am un bagaj destul de insemnat de cuvinte sau subtilitati filozofice care sa ma ajute (abia astept sa fac filosofia la scoala...dar pana atunci mai este!!). sper ca ma veti intelege. pe masura ce voi descoperi cuvinte;e in care sa ma fac inteles, vi le voi spune.

anamaria imi pare rau ca textul meu a generat o stare negativa in tine. tare rau.. :( . sincer sa fiu, eu cel mai mandru sunt de final. si nu vad contrastul chiar asa. in final eu vad o trecere peste timp, o intelegere si manipulare a timpului, pe langa legatura dintre mine si cea careia i-am inchinat textul. ideea da...cam uzata... a azi-ului care nu exista, dar aici am incercat sa subliniez inexistenta prezentului fara pofta de viata a fiintei dragi mie. asta am vrut. pentru ca o zi ca asta am trait. si cu ce pot ramane daca nu cu prezentul? cu trecutul, binenteles! pe care il am in mine! si cu viitorul, de asemenea, pe care l-am aranjat in final. necrofilie? :) nu.... :) ... nu...
iti multumesc tare mult de trecere si parere. o parere nu ma supara niciodata. te mai astept.

livia, interesanta solutie gasesti tu pentru a fost jumătăți de zăpadă. interesanta si frumoasa. tie iti plac, pe anamaria o dor degetele pe buric. ce sa mai cred? am o vaga senzatie ca ai inteles aproape ce trebuia sa intelegi din poemul meu livia. te mai astept.

 =  am uitat de noe, livia
Alexandru Dan-Alexandru
[09.Jun.05 00:55]
in aceasta poezie am incercat sa creez o legatura cu poezia mea "si eu ce ma fac fara de suflet?" in care aparea structura: "noe saracul saracul meu noe". v-ati prins, nu? sunt sigur ca da! de data asta am suflet, dar n-am altceva....

 =  giovanni pico della mirandola
Alexandru Dan-Alexandru
[09.Jun.05 08:41]
mihai, citeste te rog giovanni pico de la mirandola. dupa care vom putea sta de vorba usor. si poate nu vei mai avea nevoie de late explicatii.si, oricum, daca vei avea, imi va veni mai usor sa explic
despre jumatatile de zapada am zis in primul meu comentariu

 =  Alexandru,
interesant, mie imi place cum scrii in general. te urmaresc de ceva timp. nu stiu ce sa spun in legatura cu "a fost jumatati", si starea aceea pe care tu o evoci, iti permite sa sfidezi gramatica? inseamna ca daca noi vom accepta regula asta, nici nu vreau sa ma gandesc ce se va intampla in viitor. vom gasi mereu acte o explicatie pentru un "este multe" sau pentru un "ma suiam sus ". nu stiu, poate ca gresesc, sau poate ca nu gresesc... gramatica e sfanta si foarte rar o poti sfida , trebuie sa existe o miza uriasa...
textul este frumos, nu zic nu. imi place
am tinut sa-mi spun opinia in legatura cu distonanta pe care ai creat-o cu acel vers.
mai trec

 =  Alex
Geta Adam
[09.Jun.05 09:16]
Cam te repeti, pe o suprafata mica. Nu ar fi trebuit "au fost jumatati"?
Si daca te va naste de ce te va mai ingropa iar in uter? Am inteles ideea, insa nu cred ca e bine exprimata asa.

 =  Luv si Michelangelo
Alexandru Dan-Alexandru
[09.Jun.05 09:41]
Luv, jumatatile de zapada nu trebuie gandite decat ca un tot unitar care planeaza in jurul tau. e o stare a timpului si nu numai, ci si a celor 2. in ce clasa se invata filosofia? sunt sigur ca in maxim 3 ani voi fi capabil sa va explic clar ce gandesc. deocamdata stiu doar sa gandesc, nu si sa exprim ceea ce gandesc a. i. sa inteleaga toti. multumesc de trecere si te ami astept
Michelangelo, mi-ar placea sa-mi spui cam cum vezi tu lucrurile, cam cum ai fi zis tu. iti multumesc de trecere si te mai astept


 =  varianta
Geta Adam
[09.Jun.05 10:17]
Alex, iata cum vad eu:

mă vei naște iubito

fără giovanni pico della mirandola
fără mere șerpi noe săracul săracul nostru noe
între ieri și mâine -
jumătăți de zăpadă

congelați ne țineam de buric unul pe altul
- azi nu a fost -

 =  Dan Alexandru
Ana Suter
[09.Jun.05 12:21]
Dane, nu eu nu voi propune variante in schimb ma voi lega un pic de acordul ala gramatical defectuos. Chiar daca e voit si ti-am inteles intentia, eu consider ca imaginea e destul de puternica si are taria sa exprime chiar si fara acea nota discordanta (gramatical). Ideea e ca, asa cum a mai fost spus, gramatica trebuie respectata.
Insa sa revin acum la ceea ce cu adevarat m-a impresionat, starea pe care acest poem mi-o propune. Imi da senzatia de spatii larg deschise, interminabile, albe, unde, daca respiri, iti este raspuns cu ecolul propriei respiratii. Ecoul propriei trairi. Un spatiu infinit, drumul spre o noua dimineata, dincolo de soarele cunosterii si de crucea zarii nemiscata. Aici, fara pic de culoare are loc uniunea prin burice si salvarea prin iubire "mă vei naște din mormânt iubito/și mă vei îngropa în uterul tău". Imi da senzatia de dorinta ultima, renasterea.
Drag de tine,





Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !