| = poate dacă ne prefacem că suntem unul singur | Maria Prochipiuc [08.Jun.05 10:25] |
Stil deja format, flâmând de lumină dovedind o frumoasă creștere metaforică așa ca femeile acelea renascentiste cu o simplitate perfectă a strălucirii cuvintelor nostalgia prințesei care a fost cândva / altcândva- un frumos poem de dragoste în care iubita dilată universul poate dacă ne prefacem că suntem unul singur , dualitatea unui UNU e perfectă, iar dacă a început să plouă, înseamnă că cerul se bucură! | |
| = thumb up | Dana Stanescu [08.Jun.05 10:50] |
| aaa , ai mai imbracat si tu poezia in haine mai multe si sa stii ca nu e rau. poezia asta e o schimbare la tine. in bine. | |
| = abia finalul | bogdan stavăr [08.Jun.05 11:18] |
| "in sensul celalalt incepuse deja sa ploua" unul dintre putinele versuri din acest text care merita atentie. in rest nu vad decat niste imagini inocente, care dau senzatia ca ar fi scrise intr-un timp scurt. | |
| = Detasare | Adrian Munteanu [08.Jun.05 12:14] |
| Ceea ce cred ca trebuie remarcat la acest poem, care ramane totusi unul de dragoste, este detasarea si luciditatea cu care se compun imaginile. Cel ce ne conduce pe traseul trairilor notate, are timpul si distanta necesara sa interpreteze ceea ce simte, sa faca asocieri si sa creeze imagini. | |
| = ... | Florin Hălălău [08.Jun.05 12:22] |
| împarte primul "i" la al doilea și o să-ți dea un singur "i" strofa a treia, versul al patrulea, cuvîntul al cincilea | |
| = din umbră | Radmila Popovici [08.Jun.05 12:28] |
| Sper să fiu îndreptățită de a vedea mai mult decît un rînd în această poezie cu substrat filozofic, cu trăiri ridicate la înălțimea stelelor și dilatate pînă la necuprinsul universului. În același timp sincronizate, concentrate, "eclipsate" în UNU, ca să poată fi mai greu de atins, mai dificil de pierdut. E poezia acelor sentimente, care pînă la urmă, merită a fi trăite, decît analizate. Mi-a plăcut. | |
| = nostalgia prințesei | Monica Fagetean [08.Jun.05 13:32] |
| mie cel mai mult mi-au placut lupii, printesa si ploaia (si aerul de poveste: cand te dai de trei ori peste inima... ce este?) | |
| = în cele din urmă | Narcisa Turony [08.Jun.05 15:03] |
| Da, Florin ...așteptam și aura asta de ,,înșiră-te mărgărite..." care să întregească ideea și construcția poeziei. Sau să o lumineze :) Mult mi-a mai plăcut! (scuză-mi graba ...e doar a trecerii scrise :) ) Cu drag, N. | |
| = popas (de lunatec) | Florina Daniela Bordieanu [08.Jun.05 16:03] |
| parerea mea si-atat. prima si a doua strofa mai "puternice" decat a treia, si toate cu un impact mai mare asupra mea decat a patra. in aceasta ultima strofa, tocmai datul peste cap/inima o salveaza, imbujorand-o. treaba asta cu unu la unu e perfectibila, zic io. pentru mine lunateca ta s-a oprit la primul vers al celei de-a treia strofe. una peste alta, asa cum am remarcat si dimineata in alta poezie si asa cum a remarcat si dana stanescu, e limpede ca ai pornit a descatusa energia cuvintelor de zac in tine. dana-serioasa :) | |
| = multam tuturor | florin bratu [08.Jun.05 20:54] |
| in graba ca altfel mai dau odata examenul de maine.:) maria mi/a placut bucuria cerului cand ploua. incantat de empatia ta de fiecare data si drag de trecere. dana multumesc ptr sperante. e o incercare care se pare ca are ceva sanse. bogdan ti/a placut chiar jocul de cuvinte. multanm si pentru atat. mie imi place si inocenta. mihai multam de impresii. intr/adevar detasarea ar trebui sa fie una dintre caracteristicile unei poezii. totusi voi incerca sa nu renunt la subiectivitate. florin ai dreptate. am facut/o deja. imi cer scuze, dar sunt de obicei cu capul in nori. din nefericire ptr mine nu e nici prima oara. radmila incantat de trecere. totusi analiza poate fi uneori mai sentimentala decat sentimentul insusi. moni uf. o sa caut mai mult grile de interpretare (sti tu pentru ce). despre datul peste inima ar trebui sa iasa o anti/ploaie cred. narcisa multam de gandul bun. de obicei gandurile bune ocupa cele mai mici spatii. ne mai vorbim daniela tu esti unul din autorii morali (acolo unde a fost bine, evident), avand in vedere commul tau de ieri. | |
| = "negrul inghitand flamind toata lumina" | Nuta Craciun [09.Jun.05 04:31] |
| o poezie care se deschide subtil inghitind toata lumina intunericului, continuind sa nasca aripi, sa te stranga in brate cu putere, sa te imparta la unu si sa te dea peste inima de trei ori, asa doar putand sa infrunte inca un secol de... adevarate trairi mi-a placut mult, mai ales prima strofa Anana | |
| = nuta | florin bratu [10.Jun.05 10:59] |
| cu intarziere, insa ai sa ma ierti ptr ca am luat un examen. azi il dau pe al doilea si saptamana viitoare pot haladui mai mult pe aici. carevasazica, cu intarziere multam | |
| = Lunacoteca | carmen mihaela visalon [08.Jul.05 05:57] |
| De dragul adevarului, mai mult decat al "femeilor acelea renascentiste/îmbrățișând la pieptul lor Calea Lactee", vin si depun marturie:" am refacut calculele, si 1:1=1 rest 10. "In sensul in care incepuse sa ploua sint sigura ca nu am gresit." Pot sa imprumut si eu un ciob de luna:"camera asta începe să nască aripi/luna își chemă lupii să-i cânte/nostalgia prințesei care a fost cândva/altcândva..." Very, very, very frumos!!! carmen | |