Comentariile membrilor:

 =  "un fel de r graseiat toropit de căldură"
Ela Victoria Luca
[23.Sep.05 01:23]
Et si Michel...
Oops, cred ca am gresit inceputul comentariului sau poate de la cele 33 de grade la umbra, admir in continuare cum iti scrii versurile de parca ar tisni dintr-o fintina arteziana, lasate sa picure peste petalele de crini imperiali. Ma uimesc uneori versurile, la lasa asa pe o banca de ginduri ca in jardin de Luxembourg si le privesc cum imi susura une chanson très particulière: "din lumina ochilor tăi iubirea se cuibărea mozaic fumuriu".
Cindva iubirea se traia tandru, "curtois". Azi are o arhitectura de val pasional si nu se poate topi sub atita inima, cind "în arșița verii tolănit aerul dintre noi devenise casant
bucăți de solare oglinzi spărgând fluturi de apă
ca înaintea unei eclipse totale gata să cadă peste pământ".

De vara este asa linga Arhitectura, alerg acum prin soarele blind si abia aparind, sa pot sa mai cuprind o data luminile.

Drag, Ela

 =  tolănit aerul ...
Gabi Schuster Cărărușă
[02.Oct.05 19:06]
Citind versurile as fi putut sa pictez o zi calduroasa de mare oras. M-am incarcat de toropeala, gandurile s-au last lenese printre imagini si am fost bucuroasa ca nu se intampla actiunile marilor verbe.
O poezie de atmosfera, o poezie de dragoste, fierbinte, picturala, pe care am trait-o cu ochii.

 =  ama ama
florin bratu
[07.Jun.05 19:38]
de la dali incoace tu esti pictorul meu preferat.
mai in gluma mai inserios sunt deseori invidios pe imagistica pe care reusesti s/o strunesti in idee.
mi/a placut enorm ultimul vers in care citesc multe din ideile ce ma framantau pe mine si la care nu le gasisem inca o solutie atat de eleganta / subiectivitate stiintifica asa spune cu privire la acesta.

 =  franturi de poveste!
Sorin DespoT
[07.Jun.05 21:15]
eu subscriu la cele spuse un picut mai sus...

mai spun si ca poema ta imi lasa o aroma apasatoare pe tample. imaginile astea, condensate incredibil in versuri, imi sunt dragi.

in spatele fiecarui cuvant al poemei asteia zace o frantura de poveste. Stiu asta!

drag, DeSpOt.

 =  simt, traire, mirare...
Salomeea Stuparu
[07.Jun.05 21:28]
un mini-film, cu o mare concentratie de traire, parfum, culoare a unei singure fiinte ( provocate de celalalt, de altfel)...cu toate acestea derulandu-se incet, pentru ochiul muritorului de rand, ca sa inteleaga si el ce anume s-a petrecut atunci:)
as vrea sa vad regizorul care se incumeta sa transpuna asta pe o pelicula:)

cu admiratie,
Lizush

 =  arhitectonica simțirii
Corneliu Traian Atanasiu
[07.Jun.05 22:10]
Arhitectura fîntînii este profund expresionistă. Spațiul este cuprins de o febră ascensională, orașul, deși toropit, nu se topește, ci pare să sublimeze mirat într-o roire frenetică de fluturi, mai presus de zbenguiala înaltă a apei...

 =  ma cherie-cherie
simionescu adriana-marilena
[09.Jun.05 00:29]
mă duci cu gândul la Cristophe și ”Les mots bleus”, e un cântec pe care-l iubesc nespus

Il est six heures au clocher de l'église
Dans le square les fleurs poétisent
Une fille va sortir de la mairie
Comme chaque soir je l'attends
Elle me sourit
Il faudrait que je lui parle
A tout prix

Je lui dirai les mots bleus
Les mots qu'on dit avec les yeux
Parler me semble ridicule
Je m'élance et puis je recule
Devant une phrase inutile
Qui briserait l'instant fragile
D'une rencontre
D'une rencontre

Je lui dirai les mots bleus
Ceux qui rendent les gens heureux
Je l'appellerai sans la nommer
Je suis peut-être démodé
Le vent d'hiver souffle en avril
J'aime le silence immobile
D'une rencontre
D'une rencontre

Verde, verde, nesfârșit de albastru, culorile trec una prin cealaltă cu primăvara de afară îmbrățișând iubirea albastru, albastru, nespus de verde...

Ama

 =  alba
simionescu adriana-marilena
[09.Jun.05 00:57]
draga mea, mult odihnitoare îmi sunt mie trecerea și cuvintele tale pe aici la fel de bine și parfumat precum "cerdacul tău cu rândunele pardosit galben" care nici nu știi cât de mult mi-a plăcut și de atunci mi-am tot propus să-ți citesc poemele din urmă dar n-am reușit căci mă tot mână orașul ăsta zgomotos de la spate trăgându-mă în toate părțile, voi păcăli eu însă timpul cumva precum "ne înduplecatul ploii de iunie" te simt o nostalgică după puritatea vieții la țară pe care și eu o îndrăgesc la fel de mult.

drag,
Ama

 =  :)) Uf, uf, uf
simionescu adriana-marilena
[09.Jun.05 01:21]
Care va să zică îl iubești pe Dali, trebuia să-mi dau eu seama mai demult că de la țânțari la furnici nu-i decât un pas, dar vezi, de vină e numai fântâna de la Arhitectură care mi-a luat mințile cu perdeaua de apă, oricum nu-mi fac griji, o să ne întâlnim noi pe gâtul unei girafe cu sertare și țigara în mână, doar berea rămâne s-o dai tu în cinstea pictorului.

Ama

 =  mulțumesc, Sorin!
simionescu adriana-marilena
[09.Jun.05 01:38]
E bine când viorile cântă prin preajma mea și nu numai prin Colentina, știi tu ce spui, cuvintele așezate diferit dau sensuri diferite, iar sensurile puse diferit produc efecte deosebite, spunea Iorga odată "fiecare are de făcut un singur lucru, datoria lui întreagă, orice s-ar alege de dânsul după ce și-a făcut datoria, pentru că nu interesează acel care-și face datoria, interesează datoria care s-a făcut", restul rămâne în tunelul cu salcâmi sau pe dealul cu măslini înfloriți, sunt sigură că o să ajungem o dată și într-un astfel de loc, chiar poate dacă doar în vis unde lacrimile se transformă în fluturi.

Ama

 =  ce nume minunat ai tu Salomee, mai enigmatic chiar decât fântâna vorbelor mele
simionescu adriana-marilena
[09.Jun.05 01:51]
Lizush, răsfățat-o, ce faci tu acolo în Dumbrava minunată, Patrocle știe pe cine admiri tu? Si cu nisipurile acelea mișcătoare din clepsidră, ai grijă, căci mult m-ai topit cu vorbele tale, mă simt chiar așa, ca o stea de cinema, acum caut covorul roșu, voi păși pe el cu mai multă încredere decât până acum zâmbind cu drag tuturor, ține o floare de crin, e alb, nu imperial dar e numai pentru tine.

Ama

 =  acestâ fântână...
simionescu adriana-marilena
[09.Jun.05 02:12]
Ca o fata-morgana a orașului canicular întotdeauna m-a fascinat, în adolescență pentru că se afla lângă Facultatea de Filologie, mai târziu, altfel, e ca o lume în miezul altei lumi, o mică Atlantidă nescufundată și mai sunt și porumbeii cărora dacă vrem le putem pune argintul măștilor de la Veneția deși mai bine stăm uite așa, ghemuiți pe vine și le dăm frimituri de pâine din mâinile noastre, căci deh, la oraș e mai problematic cu grăunțele.
Iți mulțumesc, Corneliu pentru fidelitatea ta ca cititor.

Ama




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !