| = Intrebari | raluca tudor [02.Oct.05 19:06] |
| Excelenta expunere a unei stari care nu exista de fapt! Sunt de acord cu recluziunea intre patru pereti in scopul auto si re-educarii, dar sa mi se permita accesul la o carte, un pachet de tigari si apa plata. Si, da, ai dreptate, nici macar asta nu e plictiseala. Plictiseala ingrozitoare este aceea a activitatilor care nu-ti fac nici o placere si pentru care nu te mai poti educa sa ti se para acceptabile, oricat te-ai stradui. De ex.o slujba care iti provoaca repulsie, dar de care musai sa te tii, spalatul unei tavi in care ai gatit o excelenta pulpa de miel la tava, dar care se da cu greu curatata...etc. Tu ce zici? | |
| = părere | Lucian Mușet [07.Jun.05 20:52] |
| uite, mie mi se pare mai benefică lenea decât plictiseala. prima este inactivă, prin urmarea oarecum pasivă; în vreme ce plictiseala se poate acutiza, activă fiind, până la limita ei dramatică și finală, aceea a suicidului. plăcută lectura acestui text. păcat că nu ai mai mulți cititori, sunt lucruri frumoase de învățat din crochiurile acestea, mai ales pentru cei ce preferă lecturi facile și nu aprofundează lumea ideilor. ne citim! cu bine, | |
| = bucuros de oaspeți | Corneliu Traian Atanasiu [07.Jun.05 22:56] |
| Raluca, dacă răs-feți lucrurile, îți arată și fața lor cea bună. Totul e să n-ai stare, să nu plictisește timpul. Știi cumva ce e cu vecina noastră Carmen? Am vrut să-i citesc o proză lungă, cum îi promisesem, și am văztu că nu mai are nici un text înscris. Poate ne vedem în parc. ID nelcorforever pe yahoo. Lucian, non multa sed multum. Contez pe cititorii de calitate. Care rămîn. | |
| = Corneliu | raluca tudor [02.Oct.05 19:06] |
| Da, e o solutie sa rasfeti lucrurile, mai ales ca eu intotdeauna am crezut ca au o personalitate a lor. Daca, de pilda, iubesti o carte, ea te va rasplati, ca un imparat generos,in fel si chip. La fel, daca iubesti un stilou, un perete, o piatra, un lemn. Cred ca asta e cheia - sa n-ai stare (in sensul de a nu te lasa imbatranit de sine). Ei, aia e , ca nu stiu ce-i cu Carmen, vecina noastra cea cu texte minunate. Am incercat si eu sa-mi mai rasfat ochii si mintea cu textele ei si, cand colo, nici urma. ID ralucaaurora. | |
| = o nouă dovadă de înțelepciune | simionescu adriana-marilena [08.Jun.05 13:17] |
| "Dacă ai petrecut o după-amiază anodină fără să faci nimic, înseamnă că ai învățat să trăiești" –Lin Yutang Prea puțin important pentru mine dacă plictiseala derivă din lene sau invers, sper ca cititorii să înțeleagă exact sensul acestui text care cultivă una din cele două stări doar în măsura în care ea devine creatoare de valori și generatoare de frumos. Cunosc prea-bine privirile compătimitoare sau pline de dispreț ale celor din jur cărora am obosit să le mai explic ce și cum, pentru cei mai mulți nu există decât invariabil aceeași întrebare : aah, scrii poezie...hââm, te preocupă filozofia... he-he-he, iar te duci la Casa Eliad, ce-ți iese din asta? Baaanul?!?!? Imi zic, desigur în gând, Banul Mărăcine și pe vremea lui o fi fost la fel, goana asta nebună după posesiuni materiale, apoi zâmbesc politicos și-mi văd de drum, nici măcar nu mă mai întristez ca înainte. Pentru mine nu există câștig mai mare decât starea de armonie interioară și echilibrul sufletesc, însă fiecare cu alegerea sa. Stii, eram în microbuz, mă duceam la Cenaclu și-l întreb pe necunoscutul de lângă mine "fiți amabil, știți cumva cât face până la Giurgiu?" Răspuns: "da, uite colo, scrie mare prețul pe parbriz, 90.000 lei"... Nuuu, cât timp, zic eu mieros căci mi s-a părut tare îmbățoșat, așa cum vorbea el pe mobil despre nu știu ce afacere iar pe deget avea inel, ăăh, 1 oră, vine de data asta hohotind de râs răspunsul lui. Ce să faci, avantajele și dezavantajele societății de consum, până una-alta, mie mi-e bine aici, am devenit deja mare consumatoare e eseurilor tale. Ama | |
| = hai că am zbârcit-o la sfârșit ... | simionescu adriana-marilena [08.Jun.05 13:24] |
| a eseurilor, și nu, e eseurilor :) | |
| = gustul vieții | Corneliu Traian Atanasiu [09.Jun.05 15:00] |
| Ama, mă bucur că te simți mai bine în vehiculul meu decît în cel de Giurgiu. Poate o să iau și eu tramvaiul spre Casa Eliad să ne plictisim împreună. Oricum, contează cu cine alegi să te plictisești. Mai deprindem gustul vieții. | |
| = Te Deum Laudamus | zabet mihai [10.Jun.05 06:28] |
| Plictis = lancezeala, starea sau conditia in care esti plictisit. Multe derivatii pline de fantezie ale cuvantului au fost afirmate, dar o autoritate atat de inalta precum popa Sapca spune ca provine dntr-o sursa foarte evidenta: primele cuvinte ale stravechiului imn latinesc Te Deum Laudamus. In derivatia sa aparent naturala este ceva care intristeaza. | |
| = Te Deum | Corneliu Traian Atanasiu [10.Jun.05 09:17] |
| Se prea poate să aibă dreptate, cuvîntul latinesc care numește plictiseaala este taedium, cu sensurile adiacente, oarecum firesc derivate: oboseală, neplăcere, dezgust, scîrbă. Ca pasionat de istorie, cred că știi că în timpul rugăciunii mulți monahi adorm și că aceea care au impus o viață activă printre monahi au vrut să combată acest tedium instalat firesc în viața monotonă a ascetului. | |
| + pentru "plictiseala" | Elia David [10.Jun.05 09:47] |
| Chiar vorbeam despre asta, inainte de a descoperi eseul tau - pe care, insa, nu am reusit sa-l parcurg in intregime decat acum - cel mai greu este sa ramai cu tine insuti. Pe urma, "cel mai greu" este sa realizezi si sa accepti ca esti singur cu tine insuti. Ca abia pe urma "cel mai greu-ul" sa ceara...sa se intample. Imi imaginez plictiseala, care le-ar putea face pe toate, dar nu face nimic, cum se intrerupe din cascat - atat de nostima in nedumerirea, poate chiar in inspaimantarea ei.:) Mi-a placut mult eseul. Nu doar pentru frumusetea cuvantului, ci si pentru rodul ascuns in samanta lui. Mi-a amintit chiar de eseurile/conferintele radiofonice ale lui Eliade - texte din care, daca n-ai invatat ceva, inseamna ca nu le-ai citit. | |
| = rodul ascuns in samanta | Corneliu Traian Atanasiu [10.Jun.05 11:01] |
| Elia, stelele tale au devenit o constelație. Mi-ai schimbat zodia într-una mai fastă. Și eu îl prețuiesc pe Eliade, dar rămîn doar un admirator onest. Ca și tine un învățăcel. | |