| = cea mai parsiva pierdere | zabet mihai [05.Jun.05 09:49] |
| Nu stiu de ce am o senzatie de finalitate. Bizar. O explicatie prin finalitate sau explicatia finalista explica o actiune prin scopul ei, prin intentia care ii sta la baza. In orice caz se opune sigur explicatiei cauzale, care explica ceea ce este prin ceea ce precede. "un sir de remuscari imprimat in albia norilor pe o piatra" Oricum superb experimentul tau vizual. Placut mult. cu drag, mihai | |
| = intr-o vale | Sandra Hanna Segal [05.Jun.05 21:19] |
| stiu cum e cu senzatia de finalitate:) am avut-o si eu la salvarea fisierului .jpeg, un fel de uf, bine ca nu s-a intamplat ceva inainte sa am prodsul muncii pus in singuranta intr-un folder altfel chestie gandita intr-o vale, la munte, unde norii chiar curg jos de tot si repede, daca stai cu ochii inchisi poti sa simti prin pleoape umbra, lumina, umbra... am avut un sentiment de piatra ramasa in albia norilor... o clipa de moarte, sau de scurgere a vietii foarte placuta, daca pot sa spun asa | |
| + piatra mea alba.. | Dana Stefan [05.Jun.05 21:46] |
| cea mai parsiva pierdere a lumii, un sir de remuscari imprimat in albia norilor, pe o piatra.. este una dintre cele mai superbe fraze pe care le-am citit in ultimul timp.. poate pentru ca am o afinitate pregnanta pentru pietrele care fac pui, Piatra si Omul prezinta o dubla miscare ascendenta si descendenta pe lumea aceasta... Omul se naste din Dumnezeu si se intoarce la Dumnezeu. Piatra neslefuita coboara din cer; odata lucrata, ea se inalta spre el...Cazute si ele din cer ca pietre vii, pietrele ramin insufletzite ca si noi, pe pamint. piatra e cheia de bolta, asadar, e forma a desavirsirii si a incununarii noastre.. si uite de ce atunci, nicaieri nu se imprima mai pregnant codurile lumii, decat pe piatra..noi existam, cat va trai si piatra.. cat despre remuscari risipite in albii de nori, aici intram in povestea lui alice in tara minunilor..:) Hanna, montajul grafic e de admirat. stiu cat efort ca sa gasesti echilibrul compozitional care sa integreze textul ca parte organica. impresionata, las semn... Linea | |
| = cheia de bolta | Sandra Hanna Segal [05.Jun.05 23:21] |
| Dana, multumesc mult pentru trecere, comentariul tau despre pietre si despre oameni are un loc foarte special in sufletul meu, as putea sa spun ca e o cheie la cele simtite, dar ramase neexplicate Omul se naste din Dumnezeu si se intoarce la Dumnezeu. Piatra neslefuita coboara din cer; odata lucrata, ea se inalta spre el...Cazute si ele din cer ca pietre vii, pietrele ramin insufletzite ca si noi, pe pamint. piatra e cheia de bolta, asadar, e forma a desavirsirii si a incununarii noastre... multumesc si ca mi-ai adus aminte de pietrele care fac pui, cineva mi-a aratat odata un sir de fotorgafii cu bolovani rotunjiti care par ca se inmultesc de la sine, inmuguresc in nisip, in timp apar protuberante pe piatra mama... am uitat locul unde se petrecea asta, parca era undeva prin Oltenia... daca stii mai mult, as aprecia :) | |
| = în albia norilor | Corneliu Traian Atanasiu [06.Jun.05 12:08] |
| Mi-e greu să-mi fixez privirea pe cuvintele învolburate de trîmbele norilor. Simt că aerul filtrat auriu în sînge îi dă sîngelui putere de iederă ce se sprijină pe taifun. Îmi place și această gîndire care se împlinește-n penitența remușcărilor. Văd o albie de piatră pentru curgere, legănare, purificare... | |
| = acesta nu e un poem pentru dragoste | mihai amaradia [02.Oct.05 19:06] |
| un sir de remuscari imprimat in albia norilor.poezia imi da senzatia de nedefinire de incompletare frustranta a sentimentului..verbul agatare arata cum o si tuatie delicate nu se mai vindeca. asta am intzeles eu. poemul e minunat mai ales metafora curgatoare a norilor peste o piatrea. poate ne mai citim iertata fie-mi scriitura doamna. | |
| = hematii in iarba | Sandra Hanna Segal [10.Jun.05 08:01] |
| bine te-am gasit, Mihai :) ai zis bine, acesta nu este un poem de sau pentru dragoste... rareori o sa gasesti poeme de dragoste in paginile mele:) in general la sfarsit de drum situatia e destul de delicata si de vindecat nu se mai vindeca... mai ales cand hematiile au ajuns pe iarba in numar mare:) multumesc de trecere si sa ne citim cu placere | |
| = cu drag | Lory Cristea [12.Jun.05 21:44] |
| Iata-ma si pe mine Hanelle, mereu fericita pe textele tale, aici vin ca si acasa...am vrut sa citez ceva din experimentul tau, nu pot decat sa-l iau tot asa cum este, cu mine, pentru ca este super:) drag mereu - Lory | |
| = Aur dizolvat pe buzele hematiilor | Nicolae Diaconescu [12.Jun.05 23:16] |
| Dragă Sandra, E a doua oară cînd vin pe acest text.Prima oară am stat mult și-am încercat să înțeleg compoziția ,ce vrea să transmită ca informație despre tine,dincolo de cuvinte și imagine, că fiecare ne regăsim în ceea ce scriem.Știu că aurul elicoidal a fost experimentat în tratamentul unor boli...Aș vrea ...ca totul să fie bine.Soljenițîn a folosit aurul elicoidal ca tratament. | |
| = I'm okay! really! | Sandra Hanna Segal [13.Jun.05 04:16] |
| Lory, vizita ta ma bucura, ca oricand... take the package, baby:)! Nicolae, de data asta intelegerea ta s-a ridicat mult deasupra experimentului meu, dar scriu aici repede un mesaj ca sunt bine sanatoasa si hematiile mele sunt toate la locul lor, in plina forma:)... cateodata mintea mea o mai ia razna, mai ales cand stau pe spate in iarba la munte si trec norii pe deasupra... imi place sa procesez imagini, imi plac imaginile socante, dar in a good way (adica n-o sa vedeti la mine chestii gretoase, scabroase sau indecente:)... ideea din raspunsul catre Mihai era ca eu rareori scriu poezie romantica blegoasa... in cazul de fata e un ca si cand, din perspectiva cuiva care isi priveste trecerea, in definitiv nu e nimic de speriat in asta, dar toate la timpul lor si cand decide Dumnezeu:) | |