| + "cu palmele pe oras" | Mae Stanescu [31.May.05 00:02] |
| alina, este o poezie mult interiorizata, desi scrisa detasat, sau simuland destasarea; ai ales interesant spatiile demersului tau poetic, si toata viziunea aceasta de "fetus" cu acele concluzii de la capatul vietii, o viata care se sfarseste inainte sa inceapa, finalul e de gratie, incantata, las semn sa mai zica si altii. | |
| + se aprind zorii | Florian Silisteanu [31.May.05 01:54] |
| te rrog sa pui in plic de postas ceva despre tine, despre..el El-sinele si asta fiindca in numarul 6 al manifestului roman -cel literar- a fi cu poza mare si poem de a lui lazar. Bun poem ca si cind painea calda inca ramane asha pina cind sosesc de la cositul cuvintelor zorii unei poete sunt onorat sa te public | |
| = leagana-te cit mai poti | Anni- Lorei Mainka [31.May.05 03:10] |
| bratele poeziei te iubesc ,de ti-au dat atitea buchete de inspiratie....intre amar si bogat mi s-au parut lacrimile tale, care nu se stie daca nu sunt din uimire , bucurie ori furie .....si ce bine ca mae s. ti-a dat o stea care sa imi atraga atentia....asupra acestei lumi a ta: frumos de enorma... | |
| = Moașelor | Alina Livia Lazăr [31.May.05 07:46] |
| Mă privesc în oglinzi și voi le țineți în mâini, ba chiar cu lumini de steluțe. Măgulitoare condamnare. Mae, detașarea e doar simulată în propriile pasiuni,n-are cum să fie altfel, cum bine zici, sunt bucuroasă că ai intrat PRIN, altfel nimic nu se-nțelege, și Anni-Lorrei, tu chiar te iei după toate stelele aruncate de Mae pe oglinzi?! :) spun așa, pentru că trebuie să-ți smulg un zâmbet pentru prea frumoase cuvinte enorme de intens ce mi-ai scris, și Florianule, lazărul chiar pâine caldă făcea, nu știu cum de ai știut iar, căci de la el am învățat și dospitul și plămada. Embrionar și cuprinzând ceea ce sunt, vă mulțumesc! Cu o naștere! | |
| = stardust | Corneliu Traian Atanasiu [31.May.05 09:10] |
| Mi-a plăcut: perdeaua de după care privesc cum bărbatul meu pleacă păcătuind cu o carte în mâini otrăvurile aromate ale firii un soi de bătrânețe prematură de la care poți zurbagiu să și întinerești și: de aceea i-am iubit pe cei ce m-au uimit îmi place statutul de gură cască în fața vitrinei cu farafastâcuri atât de frumoase Să știi că Nichita se adresa Galateei, desigur poezia, cu ruga îngenuncheată: Naște-mă! Naște-mă! E o naștere fără sfîrșit și moașele se uită neputincioase. Cu mîna peste gura amuțită. | |
| = nimic altceva | Monica Fagetean [31.May.05 09:56] |
| Doamne, ce spui tu aici fetus fericit!!! | |
| = Annei, Corneliului | Alina Livia Lazăr [31.May.05 14:04] |
| Corneliu, ai făcut un mic poem și îți mulțumesc că mi-ai amintit de Nichita ! :) Anne, ce spui tu acolo, cititor binevenit ! :) Vă mulțumesc amândurora: în vreme de cezariană a secolului, lumina vieții orbitoare mă călăuzește să vă zâmbesc din suflet! prietenesc, Livia | |