Comentariile membrilor:

=  Ura! Si ...la gara! :)	Atropa Belladona [02.Oct.05 19:06]
Pi piron tăcut stătea Florin Bratu, într-o seară Fiindcă, Doamne-iartă, ea I-a zis :Ura și la gară!! :)
=  scări și semne	Alina Manole [30.May.05 17:03]
Mult mi-a plăcut poemul tău, mai ales prima parte, calea ferată ca scară drumului pe pământ. Dar, Florin, întotdeauna vor exista drumuri, de ele nu scăpăm niciodată.
=  Florin	Lucia Firefly Popescu [30.May.05 17:21]
Obligat si un peron de melancolie! "gara închide în ea toate esențele drumurilor".... asa este... ESENTELE lor... drumurile - separat... placut mult, trebuia sa spun! drag, Licurici.
=  he he	florin bratu [30.May.05 18:12]
drag de trecerile voastre atropa am incercat eu sa rec cu o epigrama si pe la tine, dar nu tine, tocmai cand sa ma prind sine qua non se rupe si cad.:)poate o sa fiu in stare sa dau candva si replica in patru versuri pe masura. ma multumesc deci sa multumesc ptr trecere. alina stiu ca poemul mai trebuie lucrat (pana la urma sunt pe drum nu? deci poate mai gasesc in timp o idee. si uf! intr/adevar, e greu sa scapam de drumuri, dar de cele cum sunt catre Iasi ar fi si pacat sa scap. multam de cuvintele frumoase lucia multam de spunerea ta si de subscrierea intr/ale ideii. si evident si ptr peronul de melancolie. ne citim
=  uneori, doar în gară	Turony Narcisa [30.May.05 18:37]
Uf, Florin, astăzi pari hotărât să nu mă scapi de emoții grele! Tocmai o poezie despre drumul dinspre și înspre suflet trebuia să scrii acum?! Despre drumul închis în noi, despre gara unde ne contemplăm dictonul de viață ca vanitas vanitatum și unde - paradoxal- ne grăbim uneori să ne confirmăm fremătând așteptarea și căutarea, trărea însăși?! Da, uneori nu mai există drum în gară, există doar suflet. Uneori gara este acasă, este emoție și atât. Tare mult mi-a plăcut. Cu drag, N.
=  erată	Turony Narcisa [30.May.05 18:39]
,,trăirea"
=  scara ...	Salomeea Stuparu [30.May.05 20:27]
cateodata scara nu duce acolo unde te astepti...la fel ca drumurile... e sigur un lucru: mereu la capatul scarii sau a unuia dintre drumuri va fi o lupta din care poti invata multe indiferent cum se termina. asa a facut si Iacob devenind apoi Israel...si tu stii ce inseamna asta. "în orice gară cele mai importante drumuri nu se văd" e mai presus de vedere... e taina.. Drag, Lizush
=  multam	florin bratu [30.May.05 21:22]
turony ptr grelele emoții :) nu neapărat o interiorizare era vizată ci mai degrabă o mitizare subiectivă, deși acum, recitind, îmi pare că poate fi citit și astfel, iar eu sunt primul adept al pluralității interpretării (intentio operi e diferită de intentio autori). lizush mulțam pentru cuvintele frumoase și pentru dragile-ți treceri pe aici. toate drumurile te învață probabil câte ceva. mulțumesc și pentru intuiția metamorfozei lui Iacob.
=  si peronul...	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Florin, sunt aproape inmarmurita, caci drumuri strabat neincetat si deseori am gindit ca mereu esenta drumului este pasul. Un poem ce se scrie in esente si se citeste cu incintare de orice suflet hoinar. Frumos: "gara închide în ea toate esențele drumurilor inclusiv a ultimului drum le închide până-ntr-atât că nici nu mai există drumuri și-un peron de melancolie uneori" Felicitari, de tare departe! Drag, Ela
=  multumesc	florin bratu [30.May.05 23:00]
ela de trecere. de fiecare data raman putin tacut, putin ingandurat, datorita empatia de care dai dovada de fiecare data.
=  "cui ii trece prin cap sa priveasca in sus"	Nuta Craciun [31.May.05 01:50]
barbat melancolic ce esti, cu tot cu filozofie! ramai un sensibil oricat ai incerca sa scapi, si te prinde, vezi cum scri tu despre gari, vezi, nu ca altii... si pentru ca drumurile garii nu se vad, ele pot zbura direct in sus, perpendicular pe suflete frumoos, si da si cu melancolie drag Anana
=  Ultimul cactus, primul cacus, poveste despre calea ferata	carmen mihaela visalon [31.May.05 03:52]
Dialogul noptii cu luna, este ceea ce citesc citindu-va si va multumesc, Maei pentru batista cu miresme albe de cactus negru, si semnatarului cronicii despre gara, pentru popasul, in timpul in care am pierdut totul regasind amintirea scarii perpendiculare pe pietrele sfaramate si gri. “Fara un peron de melancolie/ uneori” …nu rezist tentatiei de a (re)cita…din treptele antologiilor pentru suflet pe care le public in gandurile mele de bine. personale[ ] ție de Mae Stanescu [mae] 2005-05-28 | | azi m-au iubit toți cactușii din el jardin del puerto și-au scos de la rever câte o floare aproape ireală iar eu le-am lăsat la schimb numele tau frumos pe limbă nu mi-a fost teamă decât la ieșire când am văzut ultimul cactus purtând pe degetul uscat și subțire o floare mare și neagră
+ pentru frumusețea versului!	Maria Prochipiuc [31.May.05 09:25]
Vezi tu dragă Florin, tot am vrut să fiu ,,prima la tine,, dar nu am reușit, poate altă dată , poate în altă gară, mi-ai creat acea stare de nostalgire a despărțirii de ceva care a fost prea frumos de scurt, poemul tău are multă sensibilitate, aici nu vreau să comentez fiindccă sunt stări mult prea frumos trăite, stări pe care uneori nu reușești să le redai așa cum le-ai trăit. Frumos de timid te-am cunoscut și rămân să iau și eu puțin din timiditatea ta, îmi este uneori necesară.
=  prima scară	Monica Fagetean [31.May.05 09:45]
descălțându-mi sandalele în formă de scări mă odihnesc în gară "Iacob a fost prima scară"... încântător!
=  "Uneori"	Elia Ghinescu [31.May.05 11:01]
Reusesti pe o scara de la 1 la 10 sa ma arunci spre virful ei,acolo,atit de aproape de cer.Scara asta,Florin...apropie lumi.Sau e capabila s-o faca cel putin. Daca pui scara la orizontala se face drum de fier-iar posibilitatea de a apropia. Frumos.Eu cred ca o poezie buna e aceea care-ti da doar ideea,care te pune pe ginduri si de la care-ti ramine agatat un versd,un cuvint macar. Aici,agatata de-o scara, Elia
=  garile Iasului	Daniel Bratu [31.May.05 11:27]
poezie de respiratie adanca, gara simbol al trecerilor, al drumurilor, al transcederii, traversele ca niste scari de avataruri, sufletul ratacitor peste ele, da, poezie, insa peste acestea toate trebuie sa spun ca ma bucura intalnirea cu un Poet si o minte antrenata si permanent iscoditoare sa mai vii, frate Florine, ca Iasul parca are garile mai pustii si Pogorul si-a inchis ochii ferestrelor de cand ai plecat
=  ... gara este in noi, noi suntem gara.	Nan Florian [31.May.05 12:34]
Salut Florin Bratu! Poezia asta a fost scrisa pentru mine, si pentru mine, a fost scrisa de mine. Cand simti asta, cand simti ca este poezia ta, cum simt eu acuma, poti spune fara sa gresesti ca ti-ai gasit gara. Nici nu mai conteaza de unde vii, conteaza unde poti sa pleci, conteaza mult de tot libertatea - libertatea nu numai de a pleca (ghicita doar) cat mai ales libertatea si bucuria de a vedea dincolo de drum, dincolo de gara, dincolo de caleaferatascara. Ti s-au deschis portile-drumurile si s-au fost daramat baricade. Nu numai ca poti vedea in timp (referire la istorie) dar chiar spatiu se autoprabuseste (gaura neagra?) transformandu-se in esenta - gara. Totul este o gara. Nastera - moartea - viata gara. Venim, plecam, venim, plecam, ... gara este in noi, noi suntem gara. Prima strofa o gasesc teribila pentru ca este precizarea, este baza poeziei, un fel de moto (cu un singur t), este axioma: în orice gară cele mai importante drumuri nu se văd Strofa a 2-a te surprinde si te pregateste pentru ce va urma cui îi trece prin cap să privească în sus calea ferată devenind scară perpendiculară pe suflete Dupa care poezia se dezlantuie asupra ta. Nu mai citez, desi parca simt nevoia sa o mai scriu si eu; inca odata; sa particip si eu cumva la Gara. Penultima strofa ma gaseste deja ravasit, vulnerabil, si parca I se face mila de sufletul meu si ma readuce in starea de fapt. ci doar o imensă gară și-un peron de așteptare de depărtare Ultima strofa de mangaie pe crestet. și-un peron de melancolie uneori De ce plangi omule! Cu ce ti-ai gresit? Florin Bratu iarta-ma ca ti-am fragmentat poezia. Am facut-o pentru mine, sa inteleg mecanismul prin care ea a fost conceputa. Este posibil sa fi gresit, dar faptul ca m-a facut sa ma gandesc la atata frumusete spune ca este o poezie deosebita. Am mai facut-o pentru a-ti spune banalul fapt ca legatura poet cititor, in cazul de fata, s-a infaptuit. Sigur ca adevaratul sens al poeziei este dat de poezie ca un tot, de fapt are o remarcabila fluiditate, dar vroiam sa-ti spun ca am simtit si eu (si ca sens) strofele pe care nu degeaba le-ai gandit (delimitat). Florin Bratu! Multumesc!
=  nu stiam ce se mai poate scrie despre gari	Mae Stanescu [31.May.05 17:15]
frumos! mai pot sa spun ceva?!
=  hui "n" multam	florin bratu [31.May.05 19:27]
nuta de fiecare data o placere. am invatat de pe la tine adesea. doar nu credeai ca iti reprosez degeaba sensibilitatea :) carmen incantat de exemplul tau, desi inclin capul ptr poezia maei, pe chiar chiar nu o citisem si as fi pierdut. maria (uite ca am zis, si aici nu scot limba ca imi pare mai usor de zis) nu trebuie sa fi prima, ci doar in general sa fi, mai ales asa luminoasa cum ai fost azi, motiv ptr care iti multumesc. monica deh, cred ca nici Iacob saracul nu constientiza lucrul asta, da' io-s sigur ca asa a fost :) elia multam de agatarea de scara, la care, de altfel, la randu-mi subscriu, precum si de nota (e suficient si un sapte, nu neaparat ca la scoala pe acolo ma plimbam):) daniel multumesc ptr Iasi (si implicitul cafelei acele, care din cauza caldurii nu a putut fi bere) si mai ales ptr cuvintele tale de atunci si de aici (timp si spatiu amestecat pana la urma). florian multam de trecere si de prelunga aplecare pe aceste versuri. ce pot spune, ne mai citim, ne mai evaluam si evoluam (o litera diferenta nu poate fi asa greu). mae daca nu s/ar mai putea spune nimic despre lucruri spuse deja, sunt convins ca ar inventa cineva o noua limba. drag de trecerile voastre.
=  pe drum	Adria Ana [02.Oct.05 19:06]
Nu stiu de ce-mi place sa calatoresc, imi plac garile, cu toate ca am rau de calatorie. Poate pentru ca cele mai minunate amintiri le am dintr-o astfel de calatorie... Frumos spus: "în orice gară cele mai importante drumuri nu se văd" "calea ferată devenind scară perpendiculară pe suflete"