| = apropo | Corneliu Traian Atanasiu [29.May.05 09:36] |
| Întîmplarea face că imediat ce am postat acest text am ajuns la unul al lui Zabet, unde am găsit aceste rînduri edificatoare: îndârjirea cu care demolăm fragilitatea iubirii noastre | |
| = Corneliu | Elia David [29.May.05 10:32] |
| Astept cu emotie randurile tale - sa vad ce anume din tot ce ne inconjoara iti mai graieste, dar mai ales "traducerea" in limbajul poetic si perfect inteligibil care iti poarta amprenta... | |
| = "o nouă dragoste visată mai decent" | Alina Livia Lazăr [29.May.05 12:03] |
| Noi lucrăm la betoane, ce nevoie avem noi de "norme de protecția muncii", suntem neastâmpărați și pendulăm între eu-uri prefabricate, cu ștanță și control CTC, și de ce ne-am împotrivi?! Pentru a trăi așa, exilați, în înțelepciune, cu noi înșine alături, disecând esența cuvintelor spuse, lava lăsată la răcit, no, ce-i asta? Penitență?! Nu, noi trebuie să ne lovim frunțile de cer, să ne masăm cu mirare cucuiele și, poate, de-abia apoi vom avea ochii potriviți pentru a vedea "roadele iubirii", cum le numești. Până atunci însă iubirea lucrează la betoane și e nerușinată, n-are decât "elan entuziast și amenințător" în rezervor, și vicii ! :) Nu mă dezic de motto, ba dimpotrivă, îl subliniez, chiar dacă i-a trecut timpul, tocmai pentru a contura, dacă mai era nevoie, scrierea ta! Antiteza dintre ele se justifică prin tentație, umană și ea ! În traducere, "post-factum" recunosc că trebuie arsă în noi maculatura, și asumată, fără plăsmuiri, o pagină albă, pentru tristeți fericite și slăbiciuni fertile ! | |
| = cric pentru cer | Corneliu Traian Atanasiu [29.May.05 21:46] |
| Vă aștept mereu, simt că sînteți cu ochii pe mine. Și cu bunăvoință. Sper să rămîn o gazdă bună. Livia, știi Concursul lui Sorescu? Acolo cucuiele erau o probă de măiestrie: cine avea dorul aripilor adevărate avea și cele mai multe cucuie. Pentru că plafonul era prea jos. Trebuie să mai săltăm un pic cerul. Ce zici? | |