Comentariile membrilor:

+ semn	Tanasescu Nicolae Constantin [29.May.05 00:46]
Bianca, iti urmaresc evolutia de ceva vreme de la textul cu delta... si cu pescarii(stii ca ma duc maine la peste?) asa... ce-am gasit eu aici? un text in care materialitatea omului dispare, ramane doar imaginatia si ea construieste o lume aponderala, a culorilor, a zilelor zimtate, si mai ales a prezentului. Mi-a placut foarte mult ideea de a construi o zi asa cum ti-o doresti si-asa cum si-o doreste el, mai precis a picta. Textul tau are numeroase simboluri si este o pagina de literatura. Pentru ca este intr-adevar un text reusit si increderea mea in el este de nezdruncinat eu iti ofer o steluta pe care o meriti indubitabil. felicitari, ne citim...
=  Semn	Andu Moldovean [29.May.05 00:57]
Da, deja o marca, dar eu inca mai cred ca ideea in proza are nevoie de altfel de elaborare. Interesant, oricum. Bobadil.
=  Raspunsuri	Bianca Iulia Goean [29.May.05 10:00]
Costin, daca e cu evolutie, e de bine; tu ai luat de referinta textul cu Delta, care pentur mine inseamna farte mult (asa cum inseamna de altfel Delta si pescuitul - nu neaparat pestele
=  Bianca..	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Imi amintesc zilele zimtate, cind scrierile tale se doreau asteptate, cind mina ta nu era atit de sigura cum este azi si te mira cind iti spuneam sa scrii o carte. Fragmentul care mie imi pare - stii ca sunt pretentioasa de felul meu - demn de evidentiat: "Ce faci nu ține ochii închiși scenariul acesta s-a amestecat în cartea pe care o scriu pentru tine și prin urmare a devenit real, se anunță pe stânga amintiri în prăbușire liberă, cu mâinile întinse, pe dreapta avem o pădure în construcție, o vară numai dimineți serile abia înmuguresc, ne ținem de dunga aceasta culoarea știi-tu-bine-care pentru moment ne vom preface că avem numai prezentul în care mâna ta desenează asfințituri cu acuarele în ploile care ne delimitează în umbre trupurile." Desigur, intre incintarea lui Costin si pruedenta lui Bobadil, Ela te incurajeaza mai ponderat sa scrii mai departe chiar daca ea iti este departe. Drag, Ela
=  Bianca:)	Ina Simona Cirlan [29.May.05 12:17]
Eu, pasind incet:)
=  Alte raspunsuri	Bianca Iulia Goean [29.May.05 12:24]
Din motive care imi scapa in acest moment, raspunsurile mele pentru Costin si Bobadil au aparut trunchiate... daca nu apare intreg pana deseara, am sa le reiau ;-)), promise, ca ziceam mai multe pe acolo, nu o lasam asa... in coada de peste! Ela, tu stii ca incurajarile imi vin intotdeauna bine, iar daca si tu vezi o mana mai sigura, poate ca da, este mai sigura. Despre o carte ... ;-))) se scrie ea daca trebuie sa fie scrisa, multumesc inca o data de incredere. Si da, ne citim si incurajam... cum se poate. Ina, tu ma faci mereu sa zambesc, ai grija cum pasesti, the line is so thin!! Oricum te vedeam eu pe-aici, n-ai grija! Drag, Bianca
=  Costin, Bobadil, reluare	Bianca Iulia Goean [29.May.05 22:02]
Costin, reiau: nu stiu altii cum sunt, pe mine insa cititori printre si inlauntrul cuvintelor ma bucura. Ca de obicei, te-ai strecurat pe muchia subtire a intelesului, ai luat de aici ce ai simtit (si asta e un lucru bun), si te-ai echilibrat pe dunga prezentului. Nu stiu cata imponderabilitate am reusit, uneori zilele se asaza greu, si cad foarte usor, ca niste piese de domino. Semnul tau poate fi si o directie, multumesc! Bobadil, scrisesem mai mult si mai cu inspiratie dimineata, doar ce ma oprisem pe pagina ta de jazz, acum e seara si ma gandesc doar a-ti spune ca nu te voi intreba cum ai vedea tu o pagina de proza, caci stiu, dar, daca tot intri pe-aici ceva ceva poate ca iti spune, si cred ca vei intelege ca nu pot voi scrie numai asa cum stiu, vreau, pot, simt. Va multumesc de semne, amandorura, in your ways.
=  "mâna ta desenează asfințituri"	Alina Livia Lazăr [30.May.05 01:01]
Talere se vorbesc și echilibrează cuvântul. E puțin dans și puțin muzică, proza ta. Văd oameni care se sprijină reciproc în încercarea de zbor. (Intru într-un clișeu dacă spun că simt luciditatea demnă a acceptării slăbiciunilor celuilalt pentru a crea echilibristica necesară unui zbor înalt?!) Am rătăcit căteva clipe aici și deci, îți mulțumesc pentru asta. Rătăcirile sunt semn de nevoie de echilibru. cu prietenie, Alina (P.S. Am ales ca prin această formulă să îți mulțumesc și pentru trecerea generoasă pe pagina mea. Voi citi și următoarele-ți tablouri.)
=  Zile	Eduard Țone [10.Dec.18 14:27]
“Am putea sa ne imaginam ca ne trezim numai in zile portocalii. Ca, mergind desculti prin lumina lor, ne-am impregna, albastru, de oranj si n-am mai simti formele zimtilor cum ne musca din suflet. Serile ne-ar fi anti-intuneric, deserturile ar avea numai oaze si doar camilele ar suferi vazind atita apa, cit sa nu poata duce. Nimeni nu clatina pietrele dominoului si punctele se inmultesc la nesfirsit, intr-o coloana infinita si stabila, se transforma in pasari cu aripi largi care stiu doar sa zboare, mereu in sus, mereu aproape, cu tipat de alinare, balsam si incintare, echilibru total. Nu, nu aceleasi pasari.” O proza imbracata in stelute, Bianca. Bravo!
=  Alina, Eddie, imagine.	Bianca Iulia Goean [30.May.05 13:39]
Alina, cu surprindere iti spun ca nu, nu intri in nici un cliseu, rataceste te rog de cate ori te regasesti (paradox? bine ai venit!), spatiile sunt inguste doar pentru aceia care nu stiu ca singura noastra forma de creatie este imaginatia. ne citim pe aceeasi muzica, uneori. Eddie, uneori raman si eu fara cuvinte, da, mi se mai intampla, dar ce bine ca ai creionat pasari, am sa prind zborul uneia si am sa-l continuu... Multumesc, stii? Drag, Bianca