| = la multi ani fericiti | simona marcu [28.May.05 18:24] |
exterioarele mele împrumută somnul tuturor necunoscuților noroioși ascunși în degetele mele îmi fixez mirosul tău în palme între noi un sfert de film fără personaje pare neobișnuit și irespirabil (în partea întâi unul merge pe deasupra doar în coate are o inimă secționată aproape invizibil în același timp alții dezertează înspre mijloc acolo un tren ciugulit până la călători face umbră unei ape simetrice și palide cineva mâzgălește hipnotic un disc în care ni se spune cum în ultima parte vom muri pe rând într-o iarnă imaginară absolut toți) La multi ani, Claudiu! | |
| = Thais | Claudiu Banu [30.May.05 10:18] |
| Thais, era exact în anul acela secetos și greu în care ajunsesem până la marginea mea și obosit mă întinsesem peste gesturile înconștiente ale firescului devenind hrana de zi cu zi a celorlalți poate dormeam, poate visam, poate aveam numai ochii închiși dar visele mi-erau desigur vag întredeschise îmi curgeau uneori din cutia craniană peste pietre se strângeau râuri mici în care te scăldai deși uneori îmi părea chiar că nepăsarea le însoțea pretutindeni și eram oarecum încruntat chiar acum mai sunt câteva umbre care mă țin de mână când îmi aduc aminte dar pot să vorbesc despre toate acestea despre cum dintre toate tu mi-ai rămas tăcerea cea dureroasă așa cum treceai mereu la ora aceea când eu mă pierdeam din mine cum alunecai de-mi părea că nici umbra nu reușea să se prindă de tine era exact în anul acela secetos și nesfârșit în care din neatenție îmi umplusem casa cu absența ta | |
| = M.M. | Claudiu Banu [30.May.05 10:28] |
| Brown Sugar, nu eu ci un pictor bătrân și pe jumătate orb îți mângâiase chipul apoi mirat de felul în care i se rearanjau liniile dezordonate din palme te desenase pe sub suprafața înghețată a lacului, atât de frumoasă și albă încât noi te-am crezut imediat captivă și ne-am smuls inimile din noi, să spargem cu ele crusta de gheață să te salvăm să te mai ținem odată în noi copilă a nopții, ne-am smuls inimile din noi, am lovit cu ele gheatza din jurul tău am săpat tunele , galerii în care ne-am îngropat într-o colaborare perfectă cu neliniștea, unii dintre noi speriati au ieșit la suprafață, cu inimile uitate în adâncuri, nici nu mai știam ce o să ne facem, nu mai aveam nimic să ne bată căutările, ba chiar eram atât de goi și de triști încât ne țineam foarte strâns de mâini, să nu ne pierdem unul de altul și toți eram pasagerii acelorași circumstanțe nefavorabile pe care le abandonasem peștilor. Pictorul, singur, ne privea pe jumătate , ne-a izgonit pe toți de lângă el, si zâmbind amar a intins peste apele înghețate un drum albastru și greu ca pentru nicăieri. | |